11 definiții pentru ametist (pl. ametisturi), ametist (pl. ametiste)   declinări

AMETÍST, ametiste, s.n. Varietate violetă de cuarț, folosită ca piatră semiprețioasă. – Din fr. améthyste, lat. amethystus.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AMETÍST, ametiste, s. n. Varietate violetă de cuarț, folosită ca piatră semiprețioasă. – Din fr. améthyste, lat. amethystus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ametíst s. n., pl. ametíste
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AMETÍST ~e n. Piatră semiprețioasă (varietate de cvarț) transparentă, de culoare violetă. /<fr. améthyste, lat. amethystus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMETÍST s.n. Varietate de cuarț de culoare violetă, folosită ca piatră semiprețioasă. [Pl. -te, -turi. / < fr. améthyste, cf. lat. amethystus, gr. amethystos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AMETÍST s. n. varietate violacee de cuarț, piatră semiprețioasă. (< fr. améthyste, gr. amethystos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AMETÍST, ametiste, s. n. Varietate de cuarț de culoare violetă, folosit ca piatră semiprețioasă. – Fr. améthyste (lat. lit. amethystus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AMETÍST, ametiste, s. n. Piatră semiprețioasă (varietate de cuarț), transparentă, de culoare violetă. Inel cu ametist. ◊ (Poetic) Nopțile erau senine, cu boltă de ametist, pe care străluceau puzderie de stele mărunte și luceferi ca niște flori de flacără. SADOVEANU, M. C. 34. Purtam aripi odinioară, Sub cer înalt de ametist. LESNEA, I. 108. A serii lăcrămare de ametiste și opale. MACEDONSKI, O. I 64.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ametíst s. n., pl. ametíste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ametist n. piatră scumpă de coloare viorie, căreia cei vechi îi atribuiau însușirea de a împiedeca beția.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*ametíst n., pl. e (vgr. améthystos, neîmbătat, d. methyo, mă îmbăt, din cauză că se credea că ametistu împedecă [!] îmbătarea. V. amețesc). Min. Cŭarț violet, bioxid de siliciŭ (Si O2). Ametist oriental, corindon violet, seschioxid de aluminiŭ (Al2 O3), care e o peatră [!] prețioasă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink