AMENINȚĂTÓR, -OÁRE, amenințători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care amenință, care sperie, care îngrozește. – Amenința + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AMENINȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial Care amenință; care sperie; care îngrozește. Privire ~oare. /a amenința + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMENINȚĂTÓR, -OÁRE, amenințători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care amenință; care sperie, care îngrozește. – Din amenința + suf. -(ă)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AMENINȚĂTÓR adj. 1. (înv. și reg.) sperios. (Striga cu glas ~.) 2. v. primejdios.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

amenințătór adj. m., pl. amenințătóri; f. sg. și pl. amenințătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

amenințătór, -oáre adj. Care amenință. V. iminent și cominatoriŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink