3 intrări

47 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMENDA1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.

AMENDA2, amendez, vb. I. Tranz. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege; a emenda. 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). – Din fr. amender.

amenda2, ~ă vt [At: ODOBESCU, S. II, 321 / V: (reg) amânda2 / Pzi: ~dez / E: fr amender] 1 A modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege. 2 (Agn) A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2).

amenda1 vt [At: PAS, Z. I, 298 / V: (reg) amânda1 / Pzi: ~dez / E: amendă] A aplica cuiva o amendă.

*AMENDA (-dez) vb. tr. 1 A face mai bun, a îmbunătăți, a îndrepta 2 Spec. A aduce îndreptări, schimbări (unei legi): legea nu trebue desființată, ci numai amendată 3 A îmbunătăți pămîntul, a schimba natura solului, a-l îngrășa prin adăugarea unor substanțe străine care-l fac mai roditor 4 ⚖️ A osîndi la amendă, a globi: l-au amendat cu 50 de lei pentru contravenție [fr.].

AMENDA1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.

AMENDA2, amendez, vb. I. Tranz. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege. 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). – Din fr. amender.

AMENDA2, amendez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un text, mai ales la o lege sau la un proiect de lege) A îmbunătăți, a îndrepta, a modifica prin amendamente. Proiectul de lege a fost amendat. Aceasta este o sistemă pe care poate cineva să o primească sau să o lepede; dar a veni să o amendeze prin deciziuni parțiale... se pare... a fi o lucrare inutilă. ODOBESCU, S. II 321.

AMENDA1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. [Patronul] îmi face observație că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie... ca să-i amendeze. PAS, Z. I 298.

AMENDA2, amendez, vb. I. Tranz. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente un text, mai ales o lege. – Fr. amender (lat. lit. emendare).

AMENDA1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă (după fr. amender).

AMENDA vb. I. tr. I. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (o lege). 2. A îmbunătăți natura solului prin introducerea unor substanțe. II. A da, a aplica cuiva o amendă. [< fr. amender].

AMENDA2 vb. tr. 1. a îmbunătăți prin amendamente (o lege). 2. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanțe. 3. (jur.) a modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare. (< fr. amender)

AMENDA1 vb. tr. a aplica o amendă. (< amendă)

A AMENDA2 ~ez tranz. 1) (legi, texte) A ameliora printr-un amendament. 2) (soluri) A îmbunătăți introducând anumite substanțe; a trata cu medicamente. /Din amendă

A AMENDA1 ~ez tranz. A supune unei amenzi. /Din amendă

amendà v. 1. a condamna la o amendă; 2. a modifica articolele unei legi.

AMENDĂ, amenzi, s. f. Sancțiune care constă în plata unei sume de bani. – Din fr. amende.

amendă sf [At: SADOVEANU, N. F. 43 / V: aman-, amân- / Pl: ~nzi / E: fr amende] Pedeapsă în bani.

*AMENDĂ (pl. -enzi, -ende) 1 sf. ⚖️ Pedeapsă în bani, gloabă: martorul citat, care nu vine înaintea judecății, se va osîndi la o ~ care nu va fi mai mare de 100 de lei (PR. CIV.) 2 A face ~ onorabilă (pentru ceva), a-și cere iertare, a-și recunoaște în public greșeala [fr.].

AMENDĂ, amenzi, s. f. Pedeapsă în bani. – Din fr. amende.

AMENDĂ, amenzi, s. f. 1. Pedeapsă în bani. Ce amendă?... Amendă că nu v-ați dat băieții la școală. PREDA, Î. 118. 2. (În expr.) Amendă onorabilă = recunoaștere publică a propriei greșeli. Mi-am permis acest blam indiscret... îl retrag însă, gata de a face amendă onorabilă, dacă mă asiguri că ești mulțumit. M. I. CARAGIALE, C. 105.

AMENDĂ, amenzi, s. f. 1. Pedeapsă în bani. 2. (Rar, în expr.) Amendă onorabilă = recunoaștere publică a propriei greșeli. – După fr. amende.

AMENDĂ s.f. 1. Pedeapsă în bani. 2. Amendă onorabilă = recunoaștere în public a unei greșeli proprii. [Pl. -nzi. / < fr. amende].

AMENDĂ s. f. 1. sancțiune constând din plata unei sume de bani. 2. ~ onorabilă = recunoaștere în public a unei fapte. (< fr. amende)

AMENDĂ ~zi f. Sancțiune constând în obligația de a plăti o sumă de bani. A scuti de ~. [G.-D. amenzii] /<fr. amende

amendă f. pedeapsă în bani; a face amendă onorabilă, a cere scuze (în public.)

*améndă f., pl. e și (fr. amende). Pedeapsă în banĭ. Amendă onorabilă, o pedeapsă infamantă care consista (în Francia) în mărturisirea publică a unuĭ delict orĭ a uneĭ crime. (Această pedeapsă a fost desființată de Constituantă la 1791). Azĭ. A face amendă onorabilă, a mărturisi în public o greșeală care merită ĭertare. V. gloabă.

*amendéz v. tr. (fr. amender, d. lat. emendare, a îndrepta). Pedepsesc cu amendă. Modific articulele uneĭ legĭ. Îngraș pămîntu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amenda (a ~) (a da o amendă) vb., ind. prez. 1 sg. amendez, 3 amendea; conj. prez. 1 sg. să amendez, 3 să amendeze

amenda (a ~) vb., ind. prez. 3 amendea

amenda (a aplica amendă, a îmbunătăți) vb., ind. prez. 1 sg. amendez, 3 sg. și pl. amendea

amendă s. f., g.-d. art. amenzii; pl. amenzi

amendă s. f., g.-d. art. amenzii; pl. amenzi

amendă s. f., g.-d. art. amenzii; pl. amenzi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMENDA vb. a penaliza, (înv. și reg.) a globi, a ștrăfui. (L-a ~ cu 5000 de lei.)

AMENDA vb. a penaliza, (înv. și reg.) a globi, a ștrăfui. (L-a ~ cu 500 de lei.)

AMENDĂ s. penalitate, penalizare, (rar) penalizație, (înv. și pop.) gloabă, (înv. și reg.) ștraf, (prin Transilv.) birșag, dârdală, (înv.) globire, hatalm, (turcism înv.) geremea. (I-a aplicat o ~ zdravănă.)

AMENDĂ s. penalitate, penalizare, (înv. și pop.) gloabă, (înv. și reg.) ștraf, (prin Transilv.) birșag, dîrdală, (înv.) globire, hatalm, (turcism înv.) geremea. (I-a aplicat o ~ zdravănă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

amendă (amenzi), s. f. – Pedeapsă în bani. Fr. amende.Der. (din fr.) amenda, vb.; amendabil, adj.; amendament, s. n.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Amende honorable (fr. „Amendă onorabilă”) – Expresie de origine franceză, pe care o întîlnim în limbile multor popoare. Înseamnă a-ți cere iertare prin recunoașterea greșelii. Dar expresia n-are nimic comun cu amenda în înțelesul ei de azi, și cîteodată nu-i nici onorabilă! „Amenda onorabilă” a fost pînă la revoluția franceză o pedeapsă, care consta în a-ți recunoaște public vina unor anumite crime săvîrșite, de obicei în materie de sacrilegii. Vinovatul era adus în piață, în capul gol și cu picioarele goale, și acolo, în fața mulțimii, trebuia să-și recunoască fapta infamantă. Prin extindere, s-a ajuns încă de mult (fiindcă găsim expresia și la Molière) la aplicarea ei în cazul unor simple greșeli sau scăpări. De pildă, dacă în loc de Molière, noi am fi scris acum că expresia se găsește la Villon, trebuia să facem amendă onorabilă și să rectificăm această eroare. IST.

Intrare: amenda (îmbunătăți)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amenda
  • amendare
  • amendat
  • amendatu‑
  • amendând
  • amendându‑
singular plural
  • amendea
  • amendați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amendez
(să)
  • amendez
  • amendam
  • amendai
  • amendasem
a II-a (tu)
  • amendezi
(să)
  • amendezi
  • amendai
  • amendași
  • amendaseși
a III-a (el, ea)
  • amendea
(să)
  • amendeze
  • amenda
  • amendă
  • amendase
plural I (noi)
  • amendăm
(să)
  • amendăm
  • amendam
  • amendarăm
  • amendaserăm
  • amendasem
a II-a (voi)
  • amendați
(să)
  • amendați
  • amendați
  • amendarăți
  • amendaserăți
  • amendaseți
a III-a (ei, ele)
  • amendea
(să)
  • amendeze
  • amendau
  • amenda
  • amendaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amânda
  • amândare
  • amândat
  • amândatu‑
  • amândând
  • amândându‑
singular plural
  • amândea
  • amândați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amândez
(să)
  • amândez
  • amândam
  • amândai
  • amândasem
a II-a (tu)
  • amândezi
(să)
  • amândezi
  • amândai
  • amândași
  • amândaseși
a III-a (el, ea)
  • amândea
(să)
  • amândeze
  • amânda
  • amândă
  • amândase
plural I (noi)
  • amândăm
(să)
  • amândăm
  • amândam
  • amândarăm
  • amândaserăm
  • amândasem
a II-a (voi)
  • amândați
(să)
  • amândați
  • amândați
  • amândarăți
  • amândaserăți
  • amândaseți
a III-a (ei, ele)
  • amândea
(să)
  • amândeze
  • amândau
  • amânda
  • amândaseră
Intrare: amenda (sancționa)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amenda
  • amendare
  • amendat
  • amendatu‑
  • amendând
  • amendându‑
singular plural
  • amendea
  • amendați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amendez
(să)
  • amendez
  • amendam
  • amendai
  • amendasem
a II-a (tu)
  • amendezi
(să)
  • amendezi
  • amendai
  • amendași
  • amendaseși
a III-a (el, ea)
  • amendea
(să)
  • amendeze
  • amenda
  • amendă
  • amendase
plural I (noi)
  • amendăm
(să)
  • amendăm
  • amendam
  • amendarăm
  • amendaserăm
  • amendasem
a II-a (voi)
  • amendați
(să)
  • amendați
  • amendați
  • amendarăți
  • amendaserăți
  • amendaseți
a III-a (ei, ele)
  • amendea
(să)
  • amendeze
  • amendau
  • amenda
  • amendaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amânda
  • amândare
  • amândat
  • amândatu‑
  • amândând
  • amândându‑
singular plural
  • amândea
  • amândați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amândez
(să)
  • amândez
  • amândam
  • amândai
  • amândasem
a II-a (tu)
  • amândezi
(să)
  • amândezi
  • amândai
  • amândași
  • amândaseși
a III-a (el, ea)
  • amândea
(să)
  • amândeze
  • amânda
  • amândă
  • amândase
plural I (noi)
  • amândăm
(să)
  • amândăm
  • amândam
  • amândarăm
  • amândaserăm
  • amândasem
a II-a (voi)
  • amândați
(să)
  • amândați
  • amândați
  • amândarăți
  • amândaserăți
  • amândaseți
a III-a (ei, ele)
  • amândea
(să)
  • amândeze
  • amândau
  • amânda
  • amândaseră
Intrare: amendă
substantiv feminin (F45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amendă
  • amenda
plural
  • amenzi
  • amenzile
genitiv-dativ singular
  • amenzi
  • amenzii
plural
  • amenzi
  • amenzilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amandă
  • amanda
plural
  • amanzi
  • amanzile
genitiv-dativ singular
  • amanzi
  • amanzii
plural
  • amanzi
  • amanzilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amândă
  • amânda
plural
  • amânzi
  • amânzile
genitiv-dativ singular
  • amânzi
  • amânzii
plural
  • amânzi
  • amânzilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amenda, amendezverb

  • 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente un text, mai ales o lege. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Proiectul de lege a fost amendat. DLRLC
    • format_quote Aceasta este o sistemă pe care poate cineva să o primească sau să o lepede; dar a veni să o amendeze prin deciziuni parțiale... se pare... a fi o lucrare inutilă. ODOBESCU, S. II 321. DLRLC
  • 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente. DEX '09 DN
  • 3. științe juridice A modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare. MDN '00
etimologie:

amenda, amendezverb

  • 1. A aplica cuiva o amendă. DEX '98 DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote [Patronul] îmi face observație că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie... ca să-i amendeze. PAS, Z. I 298. DLRLC
etimologie:

amendă, amenzisubstantiv feminin

  • 1. Sancțiune care constă în plata unei sume de bani. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Ce amendă?... Amendă că nu v-ați dat băieții la școală. PREDA, Î. 118. DLRLC
    • 1.1. Amendă onorabilă = recunoaștere publică a propriei greșeli. DLRLC DN
      • format_quote Mi-am permis acest blam indiscret... îl retrag însă, gata de a face amendă onorabilă, dacă mă asiguri că ești mulțumit. M. I. CARAGIALE, C. 105. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.