AMENDĂ, amenzi, s. f. Sancțiune care constă în plata unei sume de bani. – Din fr. amende.

amendă sf [At: SADOVEANU, N. F. 43 / V: aman-, amân- / Pl: ~nzi / E: fr amende] Pedeapsă în bani.

*AMENDĂ (pl. -enzi, -ende) 1 sf. ⚖️ Pedeapsă în bani, gloabă: martorul citat, care nu vine înaintea judecății, se va osîndi la o ~ care nu va fi mai mare de 100 de lei (PR. CIV.) ¶ 2 A face ~ onorabilă (pentru ceva), a-și cere iertare, a-și recunoaște în public greșeala [fr.].

AMENDĂ, amenzi, s. f. Pedeapsă în bani. – Din fr. amende.

AMENDĂ, amenzi, s. f. 1. Pedeapsă în bani. Ce amendă?... Amendă că nu v-ați dat băieții la școală. PREDA, Î. 118. 2. (În expr.) Amendă onorabilă = recunoaștere publică a propriei greșeli. Mi-am permis acest blam indiscret... îl retrag însă, gata de a face amendă onorabilă, dacă mă asiguri că ești mulțumit. M. I. CARAGIALE, C. 105.

AMENDĂ, amenzi, s. f. 1. Pedeapsă în bani. 2. (Rar, în expr.) Amendă onorabilă = recunoaștere publică a propriei greșeli. – După fr. amende.

AMENDĂ s.f. 1. Pedeapsă în bani. 2. Amendă onorabilă = recunoaștere în public a unei greșeli proprii. [Pl. -nzi. / < fr. amende].

AMENDĂ s. f. 1. sancțiune constând din plata unei sume de bani. 2. ~ onorabilă = recunoaștere în public a unei fapte. (< fr. amende)

AMENDĂ ~zi f. Sancțiune constând în obligația de a plăti o sumă de bani. A scuti de ~. [G.-D. amenzii] /<fr. amende

amendă f. pedeapsă în bani; a face amendă onorabilă, a cere scuze (în public.)

*améndă f., pl. e și zĭ (fr. amende). Pedeapsă în banĭ. Amendă onorabilă, o pedeapsă infamantă care consista (în Francia) în mărturisirea publică a unuĭ delict orĭ a uneĭ crime. (Această pedeapsă a fost desființată de Constituantă la 1791). Azĭ. A face amendă onorabilă, a mărturisi în public o greșeală care merită ĭertare. V. gloabă.

AMENDA², amendez, vb. I. Tranz. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege; a emenda. 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). – Din fr. amender.

AMENDA¹, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.

amandă sf vz amendă

amânda¹ v vz amenda¹

amânda² vt vz amenda²

amândă sf vz amendă

amenda¹ vt [At: PAS, Z. I, 298 / V: (reg) amânda¹ / Pzi: ~dez / E: amendă] A aplica cuiva o amendă.

amenda², ~ă vt [At: ODOBESCU, S. II, 321 / V: (reg) amânda² / Pzi: ~dez / E: fr amender] 1 A modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege. 2 (Agn) A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2).

*AMENDA (-dez) vb. tr. 1 A face mai bun, a îmbunătăți, a îndrepta ¶ 2 ⏲Spec. A aduce îndreptări, schimbări (unei legi): legea nu trebue desființată, ci numai amendată ¶ 3 ‼ A îmbunătăți pămîntul, a schimba natura solului, a-l îngrășa prin adăugarea unor substanțe străine care-l fac mai roditor ¶ 4 ⚖️ A osîndi la amendă, a globi: l-au amendat cu 50 de lei pentru contravenție [fr.].

AMENDA¹, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.

AMENDA², amendez, vb. I. Tranz. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege. 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). – Din fr. amender.

AMENDA¹, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. [Patronul] îmi face observație că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie... ca să-i amendeze. PAS, Z. I 298.

AMENDA², amendez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un text, mai ales la o lege sau la un proiect de lege) A îmbunătăți, a îndrepta, a modifica prin amendamente. Proiectul de lege a fost amendat. Aceasta este o sistemă pe care poate cineva să o primească sau să o lepede; dar a veni să o amendeze prin deciziuni parțiale... se pare... a fi o lucrare inutilă. ODOBESCU, S. II 321.

AMENDA¹, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă (după fr. amender).

AMENDA², amendez, vb. I. Tranz. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente un text, mai ales o lege. – Fr. amender (lat. lit. emendare).

AMENDA vb. I. tr. I. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (o lege). 2. A îmbunătăți natura solului prin introducerea unor substanțe. II. A da, a aplica cuiva o amendă. [< fr. amender].

AMENDA¹ vb. tr. a aplica o amendă. (< amendă)

AMENDA² vb. tr. 1. a îmbunătăți prin amendamente (o lege). 2. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanțe. 3. (jur.) a modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare. (< fr. amender)

A AMENDA² ~ez tranz. 1) (legi, texte) A ameliora printr-un amendament. 2) (soluri) A îmbunătăți introducând anumite substanțe; a trata cu medicamente. /Din amendă

A AMENDA¹ ~ez tranz. A supune unei amenzi. /Din amendă

amendà v. 1. a condamna la o amendă; 2. a modifica articolele unei legi.

*amendéz v. tr. (fr. amender, d. lat. emendare, a îndrepta). Pedepsesc cu amendă. Modific articulele uneĭ legĭ. Îngraș pămîntu.

amendă s. f., g.-d. art. amenzii; pl. amenzi

amendă s. f., g.-d. art. amenzii; pl. amenzi

amendă s. f., g.-d. art. amenzii; pl. amenzi

amendă, pl. amenzi

amendă, -zi.

amenda (a ~) (a da o amendă) vb., ind. prez. 1 sg. amendez, 3 amendează; conj. prez. 1 sg. să amendez, 3 să amendeze

amenda (a ~) vb., ind. prez. 3 amendează

amenda (a aplica amendă, a îmbunătăți) vb., ind. prez. 1 sg. amendez, 3 sg. și pl. amendează

AMENDĂ s. penalitate, penalizare, (rar) penalizație, (înv. și pop.) gloabă, (înv. și reg.) ștraf, (prin Transilv.) birșag, dârdală, (înv.) globire, hatalm, (turcism înv.) geremea. (I-a aplicat o ~ zdravănă.)

AMENDĂ s. penalitate, penalizare, (înv. și pop.) gloabă, (înv. și reg.) ștraf, (prin Transilv.) birșag, dîrdală, (înv.) globire, hatalm, (turcism înv.) geremea. (I-a aplicat o ~ zdravănă.)

AMENDA vb. a penaliza, (înv. și reg.) a globi, a ștrăfui. (L-a ~ cu 5000 de lei.)

AMENDA vb. a penaliza, (înv. și reg.) a globi, a ștrăfui. (L-a ~ cu 500 de lei.)

amendă (amenzi), s. f. – Pedeapsă în bani. Fr. amende. – Der. (din fr.) amenda, vb.; amendabil, adj.; amendament, s. n.

Amende honorable (fr. „Amendă onorabilă”) – Expresie de origine franceză, pe care o întîlnim în limbile multor popoare. Înseamnă a-ți cere iertare prin recunoașterea greșelii. Dar expresia n-are nimic comun cu amenda în înțelesul ei de azi, și cîteodată nu-i nici onorabilă! „Amenda onorabilă” a fost pînă la revoluția franceză o pedeapsă, care consta în a-ți recunoaște public vina unor anumite crime săvîrșite, de obicei în materie de sacrilegii. Vinovatul era adus în piață, în capul gol și cu picioarele goale, și acolo, în fața mulțimii, trebuia să-și recunoască fapta infamantă. Prin extindere, s-a ajuns încă de mult (fiindcă găsim expresia și la Molière) la aplicarea ei în cazul unor simple greșeli sau scăpări. De pildă, dacă în loc de Molière, noi am fi scris acum că expresia se găsește la Villon, trebuia să facem amendă onorabilă și să rectificăm această eroare. IST.