AMELIORÁȚIE, ameliorații, s. f. 1. Ameliorare. 2. (La pl.) Îmbunătățiri funciare. [Pr.: -li-o. – Var.: ameliorațiúne s. f.] – Din fr. amélioration.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AMELIORÁȚIE ~i f. 1) v. A AMELIORA și A SE AMELIORA. 2) la pl. Îmbunătățire a fertilității unor terenuri degradate sau neproductive. /<fr. amélioration
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMELIORÁȚIE s.f. 1. (Rar) Ameliorare. 2. (La pl.) Ansamblu de măsuri și de lucrări aplicate pe terenurile degradate sau amenințate de a deveni neproductive, în scopul de a le îmbunătăți condițiile de fertilitate. [Gen. -iei, var. ameliorațiune s.f. / < fr. amélioration].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AMELIORÁȚIE s. f. 1. ameliorare. 2. (pl.) îmbunătățiri funciare. (< fr. amélioration)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AMELIORÁȚIE s. 1. v. ameliorare. 2. (la pl.) v. îmbunătățiri funciare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

amelioráție s. f. (sil. -li-o-, -ți-e), art. amelioráția (sil. -ți-a), g.-d. art. amelioráției; pl. amelioráții, art. amelioráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ameliorațiúne f. (fr. amélioration; lat. meliorátio, -ónis). Îmbunătățire. – Și -áție, dar ob. -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink