AMBREIÁJ, ambreiaje, s. n. Dispozitiv prin care se leagă solidar, pe un timp anumit, două mecanisme, permițând cuplarea sau decuplarea în timpul funcționării. [Pr.: -bre-iaj] – Din fr. embrayage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ambreiáj (-bre-iaj) s. n., pl. ambreiáje
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AMBREIÁJ ~e n. Organ de mașină care asigură cuplarea sau decuplarea unui mecanism în timpul funcționării. [Sil. -bre-iaj] /<fr. embrayage
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMBREIÁJ s.n. Organ de mașină care permite ambreierea. [< fr. embrayage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AMBREIÁJ s. n. organ de mașină care asigură o legătură temporară între doi arbori coaxiali, permițând și decuplarea în funcționare. (< fr. embrayage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AMBREIÁJ, ambreiaje, s. n. Dispozitiv prin care se leagă solidar, pe un timp anumit, două mecanisme. – Fr. embrayage.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ambreiáj s. n. (sil. -bre-iaj), pl. ambreiáje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink