AMBRANȘAMÉNT, ambranșamente, s. n. Ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc.; branșament. – Din fr. embranchement.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AMBRANȘAMÉNT ~e n. Ramificație secundară a unei linii de cale ferată, a unei conducte de canalizare etc. /<fr. embranchement
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMBRANȘAMÉNT s.n. Ramificație secundară a unei căi ferate a unei conducte etc. [< fr. embranchement].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AMBRANȘAMÉNT s. n. branșament.) (< fr. embranchement)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AMBRANȘAMÉNT, ambranșamente, s. n. Ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc. – După fr. embranchement.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AMBRANȘAMÉNT s. v. branșament.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ambranșamént s. n., pl. ambranșaménte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink