AMBIOFONÍE s. f. Metodă de modificare a acusticii unei săli prin mijloace electroacustice pentru crearea ambianței sonore adecvate unui anumit gen de program. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. ambiophonie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMBIOFONÍE s. f. ambianță sonoră printr-o reverberație artificială a sunetelor. (< fr. ambiophonie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ambiofoníe s.f. (fiz.) ◊ „Tetrafonia sau cvadrifonia sau ambiofonia este o nouă tehnică bazată pe folosirea a patru surse acustice [...] Se pare că tetrafonia, care creează o ambianță sonoră mult mai bogată, va înlocui rapid stereofonia.” M. 28 VI 75 p. 7 (din fr. ambiophonie)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ambiofonie v. acustica sălilor.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink