ÁMBII, -ELE, num. col. Amândoi. – Din it. ambe, lat. ambo, -ae.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁMBII ~ele num. Și unul și altul; amândoi. /<lat. ambo, ~ae, it. ambe
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁMBII, -ELE num. col. Amândoi. [< it. ambo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁMBII, -ELE num. col. amândoi. (< lat. ambo, -ae, it. ambe)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁMBII, -ELE, num. col. (Adesea pronume) Amândoi. – It. ambe (lat. lit. ambo).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁMBII num. v. amândoi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ámbii num. m., g.-d. ámbilor; f. ámbele, g.-d. ámbelor
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ambiĭ, ambele num. (lat. ambo, ambae). Amîndoĭ: ambiĭ ochĭ, ambele mînĭ [!], ambelor malurĭ (tot-de-una [!] articulat și pus înainte). – Fals ambe malurile. Fals și „Curieru de ambe sexe” (îld. ambele sexe).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink