AMBÍGUU, -UĂ, ambigui, -ue, adj. (Livr.; despre cuvinte, enunțuri etc.) Echivoc, neclar. – Din lat. ambiguus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AMBÍGUU ~ă (~i, ~e) livr. (despre cuvinte, enunțuri etc.) Care are mai multe înțelesuri; neclar; echivoc. [Sil. -gu-u] /<lat. ambiguus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMBÍGUU, -UĂ adj. Cu mai multe înțelesuri; echivoc. [Pron. -gu-u, pl. -ui, -ue. / cf. lat. ambiguus, fr. ambigu].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AMBÍGUU, -UĂ adj. cu mai multe înțelesuri; echivoc, confuz, neclar. (< lat. ambiguus, fr. ambigu)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AMBÍGUU, -UĂ, ambigui, -ue, adj. (Despre cuvinte, enunțări etc.) Care are mai multe înțelesuri; echivoc. – Fr. ambigu (lat. lit. ambiguus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AMBÍGUU adj. v. neclar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ambíguu adj. m. (sil. -gu-u), pl. ambígui; f. sg. ambíguă (sil. -gu-ă), pl. ambígue (sil. -gu-e)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ambíguŭ, -ă adj. (lat. ambiguus). Cu doŭă înțelesurĭ, echivoc: răspuns ambiguŭ. Adv. În mod ambiguŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink