AMBIGUIZÁ, ambiguizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face să devină ambiguu. [Pr.: -gu-i-] – Ambiguu + suf. -iza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A AMBIGUIZÁ ~éz tranz. A face să devină ambiguu. /ambiguu + suf. ~iza
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMBIGUIZÁ vb. tr. a da un caracter ambiguu. (< ambiguu + -iza)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ambiguizá vb. (sil. -gu-i-), ind. prez. 1 sg. ambiguizéz, 3 sg. și pl. ambiguizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ambiguizá vb. I (livr.) A face să devină ambiguu ◊ „Propozițiile teoretice atât de limpezi în capitolul «Lectura și cărțile ei» riscă să fie ambiguizate astfel de o aplicație inadecvată [...]” Sc. 14 I 78 p. 4 (din ambiguu + -iza; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink