AMBIÉNT, ambiente, s. n. (Franțuzism) Ambianță. [Pr.: -bi-ent] – Din fr. ambient.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Etimologia este greșită în DEX, NODEX, DN și MDN. Cuvântul în franceză este ambiant. - cata

AMBIÉNT ~e n. Mediu înconjurător; ambianță. /<fr. ambient
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMBIÉNT s.n. Mediu înconjurător; ambianță. [Cf. fr. ambient, lat. ambiens].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AMBIÉNT s. n. mediu înconjurător. (< engl., fr. ambient, it. ambiente)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ambiént (-bi-ent) s. n., pl. ambiénturi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

ambiént s. n. pl. ambiénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ambient, -ă adj. (lat. ámbiens, -éntis; fr. ambiant). Înconjurător: mediu, aeru ambient. Lumea ambientă. S. n., pl. e. Mediu înconjurător.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink