ambasador, ~oare sf [At: NEGRUZZI, S. I, 178 / Pl: ~i, ~oare / E: fr ambassadeur] 1 Persoană însărcinată cu o misiune diplomatică pe lângă un guvern străin. 2 (Spc) Șeful unei misiuni diplomatice permanente de primul rang a unui stat pe lângă guvernul altui stat. 3 (Irn; pex) Persoană trimisă de cineva cu o însărcinare.

*AMBASADOR l. sm. ⏲ 1 Persoană trimisă de un prinț sau Stat suveran să reprezinte pe lîngă o curte străină interesele Statului și persoana Suveranului de la care a primit misiunea, sol: a fost numit ~ al Angliei la Paris ¶ 2 Pr. ext. Persoană trimisă pe lîngă alt cineva cu însărcinarea de a face oare-care demersuri sau de a-i comunica ceva: nu m’am putut înțelege cu ~ul pe care mi l-ai trimis. II. AMBASADOARE (pl. -doare) sf. 1 Soția unui ambasador ¶ 2 Pr. ext. Femeie trimisă pe lîngă cineva cu o misiune oare-care [fr.].

AMBASADOR, ambasadori, s. m. Reprezentant diplomatic cu rangul cel mai înalt. ♦ Persoană trimisă cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internațional. – Din fr. ambassadeur.

AMBASADOR, ambasadori, s. m. 1. Reprezentant diplomatic plenipotențiar de rang superior al unui stat pe lîngă alt stat. Ambasadorul a prezentat președintelui personalul ambasadei. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723. A fost mai apoi ambasador în Englitera. NEGRUZZI, S. I 178. 2. Persoană trimisă cu o misiune specială, importantă, pe lîngă un stat sau un for internațional. ◊ Fig. Poporul romîn primește cu dragă inimă pe tinerii soli ai popoarelor, adevărați ambasadori ai dorinței de pace și de viață a omenirii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723.

AMBASADOR, ambasadori, s. m. Reprezentant diplomatic plenipotențiar de rang superior. ♦ Persoană trimisă cu o misiune specială pe lîngă un stat sau un for internațional. – După fr. ambassadeur.

AMBASADOR s.m. Reprezentant diplomatic de rang superior, însărcinat să reprezinte un stat pe lîngă un alt stat. ♦ Persoană care are o misiune specială pe lîngă un stat sau o organizație internațională. [< fr. ambassadeur].

AMBASADOR, -OARE s. m. f. 1. diplomat de cel mai înalt rang, care reprezintă un stat pe lângă un alt stat sau o organizație internațională. 2. persoană însărcinată cu o misiune, cu un mesaj. (< fr. ambassadeur)

AMBASADOR ~i m. 1) Reprezentant diplomatic cu rangul cel mai înalt. 2) Persoană cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internațional. ~ al păcii. /<fr. ambassadeur

ambasador m. reprezentantul unui Stat pe lângă alt Stat.

*ambasadór m. (fr. ambassadeur, d. mlat. ambactiator, de unde s’a făcut ambasseor, apoĭ -adeur supt infl. it. ambasciatore). Reprezentantu unuĭ stat mare în alt stat mare, superior în rang ministruluĭ plenipotențiar, care reprezintă state maĭ micĭ.

ambasador s. m., pl. ambasadori

ambasador s. m., pl. ambasadori

ambasador s. m., pl. ambasadori

AMBASADOR s. (POL.) (înv.) legat.

AMBASADOR s. (înv.) legat.

ambasador, -oare, ambasadori, -oare s. m., s. f. (intl.) 1. complice la un delict 2. proxenet