AMBALÁJ, ambalaje, s. n. Ambalare; (concr.) material sau obiect în care se împachetează ceva. – Din fr. emballage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AMBALÁJ ~e n. Material (hârtie, carton, masă plastică etc.) în care se ambalează ceva pentru a fi păstrat sau transportat. ~ de placaj. /<fr. emballage
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMBALÁJ s.n. Împachetare; (concr.) materialul (hârtie, carton, pânză, cutie etc.) în care se împachetează ceva. [Cf. fr. emballage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AMBALÁJ s. n. împachetare; material în care se împachetează ceva. (< fr. emballage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AMBALÁJ, ambalaje, s. n. Ambalare; (concr.) material în care se împachetează ceva. – Fr. emballage.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AMBALÁJ s. v. împachetare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ambaláj s. n., pl. ambaláje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ambaláj n., pl. e (fr. emballage). Com. Împachetare. Materialu în care e împachetat ceva. V. hîrzob.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink