AMATÓR, -OÁRE, amatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. (Persoană) căreia îi place ceva, care are predilecție sau pasiune pentru ceva; (persoană) care este dispusă să cumpere ceva. 2. (Persoană) care se ocupă cu o meserie, cu o artă, cu o disciplină, fără a o exercita ca profesionist; diletant. – Din fr. amateur, lat. amator.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMATÓR ~i m. 1) Persoană care manifestă o predilecție pentru ceva. ~ de fotbal. 2) Persoană care se ocupă cu o artă sau cu o meserie fără a fi profesionist. Pictor ~. /<fr. amateur, lat. amator
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care manifestă o plăcere deosebită, o predilecție pentru ceva. 2. Cel căruia îi place o artă, un sport, o meserie etc., de care se ocupă pentru propria sa plăcere, fără a o exercita ca profesionist. V. diletant. [Cf. fr. amateur, lat. amator].
Sursa: DN |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMATÓR, -OÁRE s. m. f., adj. 1. (cel) care manifestă o plăcere deosebită pentru ceva; (cel) dispus să cumpere ceva. 2. (cel) care are preocupări pentru artă, un sport etc., fără a exercita ca profesionist; diletant. (< fr. amateur, lat. amator)
Sursa: MDN |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMATÓR, -OÁRE, amatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană căreia îi place ceva, care are predilecție sau pasiune pentru ceva. 2. Persoană care se ocupă cu o meserie, cu o artă, cu o disciplină, fără a avea o pregătire profesională și fără a o exercita ca profesionist. – Fr. amateur (lat. lit. amator).
Sursa: DLRM |
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AMATÓR adj., s. 1. adj., s. doritor, dornic, iubitor, pofticios, râvnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreț, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, râvnaci. (~ de petreceri.) 2. s., adj. diletant, neprofesionist. (Ciclist ~.)
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
amatór (amatoáre), adj. – 1. Iubitor, doritor de... – 2. Diletant. Fr. amateur. – Der. amatorism, s. n. (diletantism).
Sursa: DER |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
amatór s. m., adj. m., pl. amatóri; f. sg. și pl. amatoáre, g.-d. sg. art. amatoárei
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
amatór, -oáre adj. (lat. amator, d. amare, a ĭubi; fr. amateur). Care are gust (aplecare) spre ceva, doritor: amator de tablourĭ. Care ĭubește vre-o artă fără a o practica. V. ahotnic, diletant.
Sursa: Scriban |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
amator, persoană pasionată de activitatea muzicală fără a profesa una din ramurile artei muzicale. A. de muzică se recrutează frecvent din rândul melomanilor care, dorind să se apropie mai mult de domeniul preferat, își consacră o parte a timpului liber exercitării unor îndeletniciri artistico-muzicale. Principala îndeletnicire la care participă a. este aceea a interpretării muzicale, cu deosebire în domeniul vocal, unde a. devin membrii unor coruri ce ajung adesea la performanțe profesionale. În viața muzicală românească unele formații, cum au fost Societățile corale „Carmen” și „Cântarea României”, au avut în componența lor a.
Sursa: DTM |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
artíst-amatór s.m. Persoană cu o anumită profesiune care în timpul liber se ocupă cu teatrul, pictura etc. ◊ „După ce, timp de șase ani, și-a avut destinul ei, fiind reprezentată de artiști-amatori, de teatrul studențesc și premiată de Uniunea Scriitorilor, lucrarea «A opta zi dis-de-dimineață» prilejuiește acum [...] debutul profesionist al lui R.D.” R.lit. 23 V 74 p. 18 (din artist + amator)
Sursa: DCR2 |
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink