MOȚ¹, moțuri, s. n. 1. Șuviță de păr (mai lung și mai des) din frunte sau din creștetul capului (la oameni și la animale). ◊ Expr. (Fam.) (A fi) cu moț (în frunte) sau mai cu moț = (a se socoti) cu vază, mai deosebit, mai iscusit, mai grozav. A spune lucrurile cu moț = a exagera, a înflori ceva. Moț și el = se spune când cineva intervine (nechemat) într-o discuție. A lua (pe cineva) de moț = a trage de păr. ♦ Șuviță de păr legată cu o panglică; p. ext. panglica cu care se leagă această șuviță. ♦ (Mai ales la pl., în forma moațe) Șuviță de păr răsucită pe un șiret, o hârtie, o cârpă etc. pentru a se încreți; p. ext. șiret, cârpă, hârtie etc. folosită în acest scop; bigudiu. 2. Smoc de pene de pe capul unor păsări. 3. Panaș, ciucure confecționat din diferite materiale, care se atârnă la fes, scufie, căciuliță etc. 4. Pielea roșie-albăstruie de pe capul curcanului, care atârnă în jos; creastă. ◊ Compus: moțul-curcanului = a) plantă erbacee mare cu flori roșii, roz sau albe în formă de spice care atârnă în jos (Polygonum orientale); b) plantă erbacee cu flori roșii, mici, așezate în spice lungi, care atârnă ca o coadă (Amaranthus caudatus). 5. Nume dat unor inflorescențe. 6. (Reg.) Plantă acvatică cu flori verzui, unite în spic, care ies la suprafața apei (Potamogeton perfoliatus). 7. Partea superioară, ascuțită, prelungită sau bulbucată, a unor lucruri; vârf. [Pl. și: moațe.] – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTIR s. m. Nume dat la trei plante erbacee, dintre care una cu tulpina ramificată, cu flori verzi dispuse în ghemulețe rotunde și cu frunze comestibile (Amaranthus angustifolius), alta cu tulpina dreaptă, solidă și păroasă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic ca un fel de pămătuf la vârful ramurilor, și care servește ca nutreț pentru porci (Amaranthus retroflexus), iar a treia cu frunzele roșii și florile purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde la subsuoara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri, folosită ca plantă ornamentală (Amaranthus paniculatus). – Din bg., scr. štir.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MOȚ¹ móțuri n. 1) Smoc de fire din frunte sau din creștetul capului. ◊ A lua (sau a apuca) de ~ pe cineva a trage de păr pe cineva; a părui. 2) Smoc de pene de pe capul unor păsări. 3) Pielea roșie de pe capul curcanului care atârnă ca un ciucure. ◊ ~ul curcanului plantă erbacee ornamentală cu flori purpurii, grupate în spice lungi. 4) Ciucure confecționat din diferite materiale, care se atârnă la căciulițe, bonete, fesuri etc. 5) Parte proeminentă (ascuțită) a unui lucru. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOȚ² moáțe n. 1) Tub special (din hârtie sau din metal) în jurul căruia se răsucește o șuviță de păr pentru a o ondula; bigudiu. 2) Șuviță răsucită în acest fel. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOȚ³ ~i m. Nume dat românilor din Munții Apuseni. /cf. moț
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTIR m. 1) Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori verzi, dispuse în ghemulețe rotunde și cu frunze comestibile. ◊ Borș (sau ciorbă) cu ~ se spune despre ceva de calitate proastă. 2) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic, folosită ca nutreț. 3) Plantă cu frunze roșii și flori purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde, folosită în scopuri decorative. /< bulg., sb. štir
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOȚ s. 1. (reg.) moțoc, moțochină, (Transilv., Mold. și Bucov.) cucui, (prin vestul Transilv.) pup, (prin Transilv. și Ban.) pupui, (Mold.) țuluc. (~ de pene, de păr.) 2. (BOT.) moțul-curcanului = a) (Polygonum orientale) = (reg.) creasta-cocoșului, nasul-curcanului; b) (Amaranthus angustifolius) știr.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOȚ s. (reg.) moțogan. (~ din Apuseni.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOȚ s. v. inflorescență, matcă, matiță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTIR adj. v. steril, sterp.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTIR s. (BOT.) 1. (Amaranthus retroflexus) (reg.) știriță. 2. (Amaranthus angustifolius) moțul-curcanului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTIR s. v. lanț, lobodă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

știr¹, știruri, s.n. (reg.) 1. lanț. 2. (în forma: șpir) fiecare dintre cele două lanțuri care leagă pieptarul hamului de orcic.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

știr², s.n. (reg.) grămadă de trunchiuri.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

știr³ s.n. (reg.; în expr.) a lua de-a știrul = a lua la purtare (hainele).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

știr⁴, -ă, adj. (înv. și pop.; mai ales despre femelele animalelor și despre femei) steril, sterp; (despre plante) neroditor.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

știr⁵, -ă, adj. (înv.) acru.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

moț (persoană) s. m., pl. moți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

moț (șuviță de păr, smoc de pene, ciucure, vârf) s. n., pl. móțuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

moț (fundă în cap, bigudiu rudimentar) s. n., pl. moáțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

știr s. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink