3 intrări
40 de definiții
din care- explicative (27)
- morfologice (8)
- relaționale (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AMĂNUNȚIT1 s. n. (Rar) Faptul de a amănunți. – V. amănunți.
AMĂNUNȚIT2, -Ă, amănunțiți, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat; (înv.) amănunt. ♦ (Adverbial) În amănunt. – V. amănunți.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
amănunțit1 sn [At: I. IONESCU, M. 327 / V: amăru- / Pl: ~uri / E: amănunți] (Agr) Amănunțire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
amănunțit2, ~ă a [At: I. IONESCU, C. 34 / V: amăru~ / Pl: ~țiți, ~e / E: amănunți] 1 a (Agr) Afânat. 2-3 a, av Detaliat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMĂNUNȚIT, AMĂRUNȚIT I. adj. 1 p. AMĂNUNȚI...: de va fi fața ogorului foarte amărunțită și înfoiată (ION.) ¶ 2 Cu toate amănuntele, ținînd seamă de cele mai mici amănunte: mi-a făcut o descriere ~ă a locurilor pe care le-a vizitat. II. adv. Cu de-amănuntul: să-mi povestești toate ~. III. sbst. Faptul de a amănunți.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AMĂNUNȚIT2, -Ă, amărunțiți, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat; (înv.) amănunt. ♦ (Adverbial) În amănunt. – V. amănunți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AMĂNUNȚIT1 s. n. Faptul de a amănunți. – V. amănunți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AMĂNUNȚIT1 s. n. Amănunțire, fărîmițare. Amănunțitul se face prin arături, grăpări și prășituri. I. IONESCU, M. 327.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMĂNUNȚIT2, -Ă, amănunțiți, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat. Norme amănunțite de aplicare a legilor. **- (Adverbial) Cu amănuntul, în amănunt, pînă în cele mai mici amănunte. A povesti amănunțit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMĂNUNȚIT2, -Ă, amărunțiți, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat. ♦ (Adverbial) În amănunt. – V. amănunți.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AMĂNUNȚIT1 s. n. Faptul de a amănunți (1).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AMĂNUNȚIT2 ~tă (~ți, ~te) Care cuprinde amănunte; detaliat. Expunere ~tă. /v. a amănunți
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AMĂNUNȚIT1 adv. Până la cele mai mici amănunte; cu de amănuntul; în amănunt. A povesti ~. /v. a amănunți
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amănunțit, -ă adj. Cu amănunte, în amănunte, detaliat: povestire amănunțită. Adv. Cu de-a mănuntu: a descrie amănunțit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMĂNUNȚI, amănunțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A fărâmița, a mărunți. 2. A da amănunte. – Din amănunt.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMĂNUNȚI, amănunțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A fărâmița, a mărunți. 2. A da amănunte. – Din amănunt.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
amănunți vtr [At: I. IONESCU, C. 31 / V: ~ărunți1 / Pzi: ~țesc / E: amănunt cf fr detailler] 1 (Agr) A mărunți, a afâna pământul prin săpare, arare, prășire etc. 2 A arăta în amănunte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
amărunți1 v vz amănunți
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
amărunțit2, ~ă a vz amănunțit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
amărunțit1 sn vz amănunțit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMĂNUNȚI, AMĂRUNȚI (-țesc) vb. tr. 1 ‼ A mărunți, a sdrobi, a fărîma, a desface bulgării de pămînt: la prașila dintîiu... amărunțim pămîntul și stîrpim buruienile (ION.) ¶ 2 A arăta, a povesti cu de-a-mănuntul (👉 MĂNUNȚI) [amănunt].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
❍AMĂRUNȚA1 (-țez)... = AMĂNUNȚI...: înghețurile ce au să urmeze amărunțează fața ogorului (ION.) [👉 MĂRUNȚA].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AMĂRUNȚI (-țesc)... 👉 AMĂNUNȚI...: amărunțind ori-ce problemă (DLVR.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AMĂNUNȚI, amănunțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A da amănunte, a povesti cu amănunte; a detalia. Dorisem... a cunoaște împrejurările acestei isprăvi. Și Ieronim ne amănunțise totul. SADOVEANU, V. F. 91. 2. A fărîmița, a mărunți. Băligarul are o însemnată lucrare și asupra însușirilor fizice ale pămîntului, pe care le îmbunătățește, amănunțind pămînturile cele lutoase. I. IONESCU, M. 313.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMĂNUNȚI, amănunțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A fărîmița, a mărunți. 2. A da amănunte. – Din amănunt1.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A AMĂNUNȚI ~esc tranz. rar 1) A preface în bucăți mărunte; a mărunți. 2) A expune cu lux de amănunte; a detalia. /Din amănunt
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amănunțésc și amăr- v. tr. (d. amănunt). Mărunțesc, sfărîm: a amănunți bulgăriĭ. Povestesc pînă în părțile cele mici, detaliez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
amărunțésc, V. amănunțesc și mărunțesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
amănunțit1 adj. m., pl. amănunțiți; f. amănunțită, pl. amănunțite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
amănunțit2 (rar) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
amănunțit2 (rar) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amănunțit1 adj. m., pl. amănunțiți; f. amănunțită, pl. amănunțite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amănunțit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amănunți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amănunțesc, 3 sg. amănunțește, imperf. 1 amănunțeam; conj. prez. 1 sg. să amănunțesc, 3 să amănunțească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
amănunți (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amănunțesc, imperf. 3 sg. amănunțea; conj. prez. 3 să amănunțească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amănunți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amănunțesc, imperf. 3 sg. amănunțea; conj. prez. 3 sg. și pl. amănunțească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AMĂNUNȚIT adj., adv. 1. adj. amplu, detaliat, dezvoltat, (înv.) amănunt. (O relatare ~; un plan ~.) 2. adj. atent, meticulos, migălos, minuțios, riguros, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.) 3. adv. atent, îndeaproape. (Cercetează ~ lucrurile.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AMĂNUNȚIT adj., adv. 1. adj. amplu, detaliat, dezvoltat, (înv.) amănunt. (O relatare ~; un plan ~.) 2. adj. atent, meticulos, migălos, minuțios, riguros, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.) 3. adv. atent, îndeaproape. (Cercetează ~ lucrurile.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Amănunțit ≠ concis, laconic, lapidar, succint, sumar
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AMĂNUNȚI vb. v. fărâmița, mărunți, sfărâma.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amănunți vb. v. FĂRÎMIȚA. MĂRUNȚI. SFĂRÎMA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
amănunțit, amănunțităadjectiv
- 1. Care cuprinde multe amănunte. DEX '09 DLRLC NODEX
- Norme amănunțite de aplicare a legilor. DLRLC
- 1.1. Până la cele mai mici amănunte; cu de amănuntul; în amănunt. DEX '09 DLRLC NODEX
- A povesti amănunțit. DLRLC
-
-
etimologie:
- amănunți DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX
amănunțitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a amănunți. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2sinonime: amănunțire fărâmițare
- Amănunțitul se face prin arături, grăpări și prășituri. I. IONESCU, M. 327. DLRLC
-
etimologie:
- amănunți DEX '09 DEX '98 MDA2
amănunți, amănunțescverb
-
- Băligarul are o însemnată lucrare și asupra însușirilor fizice ale pămîntului, pe care le îmbunătățește, amănunțind pămînturile cele lutoase. I. IONESCU, M. 313. DLRLC
-
- 2. A da amănunte. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: detalia
- Dorisem... a cunoaște împrejurările acestei isprăvi. Și Ieronim ne amănunțise totul. SADOVEANU, V. F. 91. DLRLC
-
etimologie:
- amănunt DEX '09 DEX '98