AMANÉT, amanete, s. n. Gaj. ♦ (Înv.) Ostatic. – Din tc. emanet, ngr. amanáti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AMANÉT ~e n. Obiect de valoare lăsat sau luat drept garanție; gaj; zălog. A pune ~. A da ~. /<turc. emanet, ngr. amanáti
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMANÉT, amanete, s. n. Obiect de preț predat cuiva drept garanție a restituirii unei datorii; garanție, zălog, gaj. ♦ (Înv.) Ostatic. – Tc. emanet.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

amanét s. n., (obiecte) pl. amanéte / amanéturi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

AMANÉT s. gaj, garanție, (pop.) chezășie, zălog, (înv. și reg.) rămas, (înv.) otaj. (Lasă drept ~ un inel.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

amanét (-turi), s. n. – Garanție, cauțiune. – Mr. amînete, megl. amanet. Tc. amanet, emanet (Roesler 587; Șeineanu, II, 19; Lokotsch 66); cf. ngr. ἀμανέτι, alb., bg., sb. amanet. – Der. amaneta, vb. (a pune ceva ca amanet).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

amanét s. n., pl. amanéte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

amanét și emanét n., pl. urĭ și e (turc. amanet și emanet, d. ar. emanet). Lucru lăsat cu garanție (zălog): și-a pus inelu amanet.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink