AMABILITÁTE, (2) amabilități, s. f. 1. Însușirea de a fi amabil, atitudine amabilă; politețe, gentilețe. 2. Faptă, vorbă amabilă; compliment (1) – Din fr. amabilité, lat. amabilitas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AMABILITÁTE ~ăți f. 1) Caracter amabil. 2) Faptă, vorbă amabilă; politețe. [G.-D. amabilității] /<fr. amabilité, lat. amabilitas, ~atis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMABILITÁTE s.f. 1. Bunăvoință; politețe. 2. Comportare amabilă. ♦ Compliment; măgulire. [Cf. it. amabilità, fr. amabilité, lat.bis. amabilitas].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AMABILITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi amabil. 2. atitudine, faptă, vorbă amabilă; compliment (1). (< fr. amabilité < lat. amabilitas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AMABILITÁTE, (2) amabilități, s. f. 1. Însușirea de a fi amabil. 2. Atitudine sau faptă amabilă. ♦ Compliment. – Fr. amabilité (lat. lit. amabilitas, -atis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AMABILITÁTE s. 1. v. bunăvoință. 2. v. serviabilitate. 3. bunătate, bunăvoință. (Ai te rog ~ să-mi spui cât e ceasul?) 4. v. curtoazie. 5. v. politețe.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Amabilitate ≠ bruschețe, brutalitate, grosolănie
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

amabilitáte s. f., g.-d. art. amabilității; (fapte) pl. amabilități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*amabilitáte f. (lat. amabílitas, -átis). Calitatea de a fi amabil; vorba amabilă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink