AMÁBIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Din fr. aimable, lat. amabilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AMÁBIL ~ă (~i, ~e) Care manifestă bunăvoință și serviabilitate; politicos. Om ~. /<lat. amabilis, fr. aimable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMÁBIL, -Ă adj. Prietenos, binevoitor; politicos. [Cf. it. amabile, lat. amabilis – vrednic de iubit].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AMÁBIL, -Ă adj. prietenos, binevoitor; politicos, sociabil. (< it. amabile, lat. amabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AMÁBIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Fr. aimable (lat. lit. amabilis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AMÁBIL adj. 1. v. binevoitor. 2. v. serviabil. 3. v. curtenitor. 4. v. politicos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Amabil ≠ bădărănos, brutal, grosolan, necuviincios
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: eliminat din lista „cuviincios” [tavi – 08.11.06] - tavi

amábil adj. m., pl. amábili; f. sg. amábilă, pl. amábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*amábil, -ă adj., pl. f. e (lat. amábilis d. amare, a ĭubi). Plăcut, bine-voitor, prietenos: e amabil cu toțĭ Adv. A te purta amabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink