AMĂRÚI, -ÚIE, amărui, adj. Cu gust ușor amar; amăriu. – Amar + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AMĂRÚI ~úie adj. Care are gust ușor amar. Lichid ~. /amar + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMĂRÚI, -ÚIE, amărui, adj. Cu gust ușor amar. – Din amar² + suf. -ui.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

amărúi adj. m., f. amărúie; pl. m. și f. amărúi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

amărúĭ, V. amăriŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

amăríŭ, -ie și -îu, -îĭe (est) și -úĭ, úĭe (vest) adj. Cam amar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink