AMĂRĂCIÚNE, amărăciuni, s. f. 1. Mâhnire, tristețe; amărâre. 2. (Rar) Amăreală (1). – Amar + suf. -ăciune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AMĂRĂCIÚNE ~i f. 1) Stare sufletească apăsătoare. ~ea despărțirii. 2) Gust amar; amăreală. [G.-D. amărăciunii] /amar + suf. ~ăciune
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMĂRĂCIÚNE, amărăciuni, s. f. 1. Durere, tristețe. ♦ Împrejurare, întâmplare dureroasă. 2. Gust amar; amăreală (1). – Din amar + suf. -(ă)ciune.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AMĂRĂCIÚNE s. 1. amăreală. (~ pelinului.) 2. v. mâhnire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

amărăciúne s. f., g.-d. art. amărăciúnii; pl. amărăciúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

amărăcĭúne f. (d. a amărî). Gust amar: amărăciunea pelinuluĭ. Fig. Durere, întristare: a vorbi cu amărăciune, amărăciunile viețiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink