AMĂGITÓR, -OÁRE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgește; înșelător. – Amăgi + suf. -itor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AMĂGITÓR, -OÁRE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgește. – Din amăgi + suf. -(i)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AMĂGITÓR adj., s. 1. v. înșelător. 2. s., adj. v. seducător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

amăgitór adj. m., pl. amăgitóri; f. sg. și pl. amăgitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

amăgitor, -oáre adj. și s. Care amăgește: un vis amăgitor, un amăgitor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink