opțiuni
  • info
3 intrări
13 definiții

Explicative DEX

ALĂMIT, -Ă, alămiți, -te, adj. Acoperit sau suflat cu alamă (1). – V. alămi.

ALĂMIT, -Ă, alămiți, -te, adj. Acoperit sau suflat cu alamă (1). – V. alămi.

alămit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: alămi] Alămire.

alămit2, ~ă a [At: TEODORESCU, P. P. 298 / Pl: ~iți, ~e / E: alămi] Acoperit cu alamă.

ALĂMIT, -Ă, alămiți, -te, adj. (Rar) Acoperit sau suflat cu un strat de alamă; ferecat cu alămuri. Paloșe ascuțite... pistoale alămite Cu mușamale-nvelite. TEODORESCU, P. P. 298.

ALĂMIT, -Ă, alămiți, -te, adj. Acoperit sau suflat cu alamă. – V. alămi.

ALĂMI, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă (1). – Din alamă.

ALĂMI, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă (1). – Din alamă.

alămi vt [At: DA / Pzi: ~mesc / E: alamă] A acoperi un obiect cu un strat subțire de alamă Si: (reg) alămui.

ALĂMI, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla (un obiect) cu un strat subțire de alamă.

ALĂMI, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu alamă. – Din alamă.

A ALĂMI ~esc tranz. (obiecte) A acoperi cu un strat de alamă. /Din alama

Ortografice DOOM

alămi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alămesc, 3 sg. alămește, imperf. 1 alămeam; conj. prez. 1 sg. să alămesc, 3 să alămească

alămi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alămesc, imperf. 3 sg. alămea; conj. prez. 3 să alămească

alămi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alămesc, imperf. 3 sg. alămea; conj. prez. 3 sg. și pl. alămească

Intrare: alămit (adj.)
alămit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alămit
  • alămitul
  • alămitu‑
  • alămită
  • alămita
plural
  • alămiți
  • alămiții
  • alămite
  • alămitele
genitiv-dativ singular
  • alămit
  • alămitului
  • alămite
  • alămitei
plural
  • alămiți
  • alămiților
  • alămite
  • alămitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: alămit (s.n.)
alămit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alămit
  • alămitul
  • alămitu‑
plural
  • alămituri
  • alămiturile
genitiv-dativ singular
  • alămit
  • alămitului
plural
  • alămituri
  • alămiturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: alămi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alămi
  • alămire
  • alămit
  • alămitu‑
  • alămind
  • alămindu‑
 singular plural
  • alămește
  • alămiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alămesc
 (să)
  • alămesc
  • alămeam
  • alămii
  • alămisem
a II-a (tu)
  • alămești
 (să)
  • alămești
  • alămeai
  • alămiși
  • alămiseși
a III-a (el, ea)
  • alămește
 (să)
  • alămească
  • alămea
  • alămi
  • alămise
plural I (noi)
  • alămim
 (să)
  • alămim
  • alămeam
  • alămirăm
  • alămiserăm
  • alămisem
a II-a (voi)
  • alămiți
 (să)
  • alămiți
  • alămeați
  • alămirăți
  • alămiserăți
  • alămiseți
a III-a (ei, ele)
  • alămesc
 (să)
  • alămească
  • alămeau
  • alămiră
  • alămiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alămit, alămităadjectiv

  • 1. Acoperit sau suflat cu alamă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Paloșe ascuțite... pistoale alămite Cu mușamale-nvelite. TEODORESCU, P. P. 298. DLRLC
etimologie:
  • vezi alămi DEX '09 MDA2 DEX '98

alămit, alămiturisubstantiv neutru

etimologie:
  • alămi MDA2

alămi, alămescverb

  • 1. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: alămui
etimologie:
  • alamă DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.