LAUR – LAVRU, < lat. Laurus, „laur”. I. 1. Lavru scris Layru (Ceas). 2. + -ie: Lavrie b. (16 A 224); Lavrie (Tut); Lavrești s. (Dm); Lăvrești zis și Lăureni s., ard., mold. 3. Prob. Lavu, V., ard. (Grd 42). II. 1. Laur, 1443 (Dm; Glos; 16 A IV 44; Băl I); – și Lăurel (Vlah PB); Laur/a, t.; -escu, act. 2. Lăuran prelat; Lăureni s. 3. Laor (17, A II 75). Forma Laur s-a menținut și prin infl. subst. laur. 4. Laurian, Aug. Treboniu, formație cultă.