ALÚVIU s. n. (Geol.) Holocen. – Din lat. alluvium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALÚVIU n. geol. Ultima epocă a perioadei cuaternare; holocen. /<lat. alluvium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ALÚVIU s.n. Holocen. [Pron. -viu. / < lat., fr. alluvium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ALÚVIU s. n. holocen. (< lat., fr. alluvium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ALÚVIU s. n. Perioadă geologică din era cuaternară, care durează de la retragerea ghețarilor până în zilele noastre. – Fr. alluvium (lat. lit. alluvium).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ALÚVIU s. v. holocen.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

alúviu s. n. [-viu pron. -vĩu], art. alúviul
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink