ALUN, aluni, s. m. Arbust cu frunze rotunde, păroase pe dos, cu flori monoice, cele mascule sub formă de amenți, și cu fructe comestibile (Corylus avellana). - Din alună.

GĂINUȘĂ, găinușe, s. f. 1. Diminutiv al lui găină. 2. Numele mai multor păsări sălbatice de munte sau de baltă. ◊ Compuse: găinușă-de-baltă = pasăre migratoare acvatică, cu penaj negru, cu o pată roșie de piele golașă în frunte și cu picioarele verzui (Gallinula chloropus); (Entom.) găinușă-de-seară = cărăbuș. 3. (Astron.; art.) Cloșca-cu-Pui. 4. (La pl.) Plantă veninoasă cu tulpina lungă și subțire, cu flori mici albe, situate în vârful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 5. Plantă din familia rozaceelor cu tulpina scurtă și cu flori albe (Pothentilla microutha). [Pr.: gă-i-. – Pl. și: găinuși] – Găină + suf. -ușă.

alaun sms [At: CALENDARIU (1814) 177/7 / P: a-l-a-u-n / V: (după fr) alun / E: ger Alaun] 1 Sulfat dublu al unui metal trivalent și al unui metal monovalent. 2 (Pre) Sulfat dublu de aluminiu și potasiu.

alun¹ sm [At: EMINESCU, P. 237 / Pl: ~i / E: alună] (Bot) 1 Arbust din familia betulaceelor, cu frunze rotunde, cu flori monoice, cu fructe comestibile, care crește prin păduri și tufișuri, fiind uneori cultivat Si: (reg) alunar (4), alunaș (1), alunel (1), fundici, rânză, tufă (Corylus avellana). 2 (Șîs) ~ turcesc, – sălbatic Arbust din familia betulaceelor, cu scoarța crăpată, frunzele mai lungi și mai mari decât la Avellana, cu fructele scurte, comestibile, care crește pe colinele din regiunea montană, fiind uneori cultivat (Corylus colurna) 3 (Șîs) ~ turcesc Arbust foarte asemănător cu Avellona, deosebindu-se doar prin forma și culoarea brun-roșcată a fructelor și a involucrului (Corylus tubulosa). 4 (Îs) ~ ursăresc Arbust din familia betulaceelor (Corylus maxima).

alun² sms vz alaun

*ALAUN sbst. 🔬 Sulfat dublu de aluminiu și de potasiu, piatră acră; e o sare albă care cristalizează în octaedri mari, uneori în cuburi; are un gust astringent; se disolvă în apă; are numeroase întrebuințări, în medicină, boiangerie, tăbăcărie, etc., iar în economia casnică, la limpezirea apei ( 🖼 52) [germ.].

ALUN sm. 🌿 1 Arbust cu frunze păroase în formă de inimă; florile lui masculine formează ceea ce se numește în popor „mîțișori”; crește prin păduri și tufișuri (Corylus avellana) (🖼 87); proverb: a ajunge la resteul de ~, a sărăci de tot (ZNN.); alunul joacă un rol însemnat în credințele și obiceiurile poporului; cu o vărguță de alun ce se scutură peste o ulcică pusă în vatră, babele fac de dragoste; cine descîntă un șarpe cu un băț de alun, îi ia puterea de a mușca, de aici și credința că cu frunze de alun se lecuește mușcătura de șarpe; tot cu o vargă de alun, cu care s’a descîntat o broască mușcată de șarpe, se crede că se pot alunga norii și grindina; în poezia populară, alunul apare iarăși foarte des, multe versuri începînd cu formula tipică: frunză verde de ~ ¶ 2 ALUN-TURCESC, a) mic arbore cu flori ca ale alunului, dar mult mai mari și mai lungi; crește prin pădurile din regiunea montană (Corylus colurna); b) arbust care seamănă cu alunul, dar se deosebește prin fructele lui lungărețe, mari, brun-roșcate și cu coaja subțire; crește prin păduri, în regiunile montane (Corylus tubulosa) [alună].

ALUNEL sm. 1 🌿 dim. ALUN ¶ 2 Joc popular, un fel de horă (HASD.) (PAMF.).

ALUN, aluni, s. m. Arbust cu frunze rotunde, păroase pe dos, cu flori monoice, cele mascule sub formă de amenți, și cu fructe comestibile (Corylus avellana). – Din alună.

GĂINUȘĂ, găinușe, s. f. 1. Diminutiv al lui găină. 2. Numele mai multor păsări sălbatice de munte sau de baltă. ◊ Găinușă de baltă = pasăre migratoare acvatică, cu penaj negru, cu o pată roșie de piele golașă în frunte și cu picioarele verzui (Gallinula chloropus). 3. (Astron.; art.) Cloșca-cu-Pui. 4. Cărăbuș, corlă. 5. (La pl.) Plantă veninoasă cu tulpina lungă și subțire, cu flori mici albe, situate în vârful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 6. Plantă din familia rozaceelor cu tulpina scurtă și cu flori albe (Potentilla micrantha). [Pr.: gă-i- Pl. și: găinuși] – Găină + suf. -ușă.

ALAUN s. n. Nume dat sărurilor pe care le formează sulfatul de aluminiu cu diferiți alcalini; mai cunoscut este cel de potasiu (popular piatră-acră), folosit în farmacie, vopsitorie, tăbăcărie, în industria hîrtiei etc.

ALUN, aluni, s. m. Arbust cu frunze rotunde și păroase și cu fructe comestibile; crește prin păduri (Coryllus avellana). Coboram cărarea printre alunii cu vergile argintate de brumă. C. PETRESCU, S. 169. Sub alun m-apuc să sun din bucium. MACEDONSKI, O. I 34. După gratii de fereastră o copilă el zări Ce-i zîmbește, mlădioasă ca o creangă de alun. EMINESCU, O. I 144.

GĂINUȘĂ, găinușe, s. f. 1. Diminutiv al lui găină. De vînzare-ți e găinușa ceea... măi băiete? – De vînzare, moșule. CREANGĂ, A. 56. 2. (Și în forma găinușă-de-alun sau găinușă-roșie sau găinușă-de-baltă) Nume purtat de mai multe păsări sălbatice de munte sau de baltă. V. ieruncă. În trestii, măcăiau și băteau din aripi rațele, țipau lișițele și găinușele. SADOVEANU, O. I 410. Toate zburătoarele, mîndri păunași, sălbăticoși cocori, bufnițe cobitoare, șoimi dîrji, găinușe moțate, dumbrăvence cu aripi verzi... toate picau ca fermecate, cînd ieșea el la vînătoare. ODOBESCU, S. III 180. 3. Nume popular al constelației pleiadelor; cloșca-cu-pui. Găinușa clipea din mulțimea ei de lumini, în timp ce, la răsărit, verdele adînc al cerului abia prindea a se îngălbeni. CAMILAR, TEM. 146. Găinușa asfințise ori se scufundase în marea tălăzuită a cerului. DAN, U. 22. Găinușa-i spre asfințit, rarițile de asemine și luceafărul-de-ziuă de-acum trebuie să răsară. CREANGĂ, A. 126. 4. (Și în forma găinușă-de-seară) Cărăbuș. Găinușele bîzîiau zburînd greoaie și copilele alergau după ele să le prinză cu șorțul. DELAVRANCEA, S. 266. – Pronunțat: gă-i-.

ALAUN s. n. Sulfat dublu de aluminiu și un element bazic, cristalizat; (prin restricție) sulfat dublu de aluminiu și potasiu; piatră-acră. – Germ. Alaun.

ALUN, aluni, s. m. Arbust cu frunze rotunde, păroase pe dos și cu fructe comestibile (Corylus avellana). – Din alună.

ALAUN s.m. Sare a sulfatului de aluminiu cu diferite elemente bazice; (p. restr.) sulfat dublu de aluminiu și potasiu; piatră-acră. [Pron. -la-un. / < germ. Alaun].

ALAUN s. n. sulfat dublu al unui metal trivalent sau monovalent; sulfat dublu de aluminiu și potasiu; piatră-acră. (< germ. Alaun)

ALAUN m. 1) Sare a sulfatului de aluminiu cu diferite elemente bazice. 2) Sulfat dublu de aluminiu și potasiu folosit în tăbăcărie, farmaceutică etc.; piatră-acră. /<germ. Alaun

ALUN ~i m. Arbust cu frunze păroase ovale, ascuțite la vârf și cu fructe comestibile de formă sferică sau ovoidală. /Din alună

GĂINUȘĂ¹ ~e f. (diminutiv de la găină) 1) Pasăre sălbatică semiacvatică, migratoare, de talia unei prepelițe, cu cioc scurt și cu penaj cafeniu-verzui. * ~ de alun pasăre sedentară de talia unui porumbel, având penaj cenușiu cu puncte negre, apreciată pentru carnea ei gustoasă; ieruncă. ~ de baltă pasăre acvatică de talie medie, cu cioc scurt, roșu la bază, având picioare lungi, verzui, și penaj divers colorat; corlă. 2) Insectă de talie medie, cu elitre tari, de culoare brună-cafenie, care apare la începutul lunii mai și atacă culturile agricole; cărăbuș; gândac de mai. 3) art. astr. pop. Ansamblu de stele din constelația Taurului; Cloșca-cu-Pui; Pleiada. /găină + suf. ~ușă

alaun n. sulfat de alumină și de potasiu, numit popular piatră acră: sare albă, înțepătoare la gust, întrebuințată de boiangii pentru limpezirea apei și în medicină ca astringent.

alun m. copăcel care face alune; joacă un rol în descântece și în medicina populară (Coryllus avellana.)

aláun, V. alun 2.

*2) alun n. (fr. alun, d. lat. alumen). Chim. Peatră acră, sulfat duplu de aluminiŭ și de potasiŭ (saŭ de sodiŭ, amoniŭ, rubidiŭ, ceziŭ și taliŭ). E o sare albă care se cristalizează în octaedre saŭ cuburĭ isomorfe, e astringentă și se disolvă în apă, dar nu și în spirt. Se întrebuințează la limpezit apa, la fixat văpselele pe stofe, la tăbăcit și în medicină. – Și aláun (germ. alaun).

1) alun m. (d. alună). Pomu care face alune (córylus avellána).

găinúșă (est) și -úșe (vest) f., pl. ĭ și e. Găină mică. Un fel de păturniche, brădișoară. Cărăbuș. Numele unor plante ranuculacee și liliacee (V. bălușcă). Constelațiunea pleĭadelor. Găinușă de baltă, un fel de pasăre băltăreață mare cît turturica, de coloare cam cenușie (gallénula chlóropus).

alaun s. n.

alun s. m., pl. aluni

găinușă (desp. gă-i-) s. f., art. găinușa, g.-d. art. găinușei; pl. găinușe

găinușă-de-baltă (pasăre) (desp. gă-i-) s. f., art. găinușa-de-baltă, g.-d. art. găinușei-de-baltă; pl. găinușe-de-baltă

alaun s. n.

alun s. m., pl. aluni

găinușă-de-baltă (pasăre) (gă-i-) s. f., art. găinușa-de-baltă, g.-d. art. găinușei-de-baltă; pl. găinușe-de-baltă

alaun s. n. (sil. -la-un)

alun s. m., pl. aluni

găinușă-de-baltă (pasăre migratoare) s. f., pl. găinușe-de-baltă

ALAUN s. (CHIM.) (pop.) piatră-acră, (reg.) tipsă, sare-acră, (prin vestul Transilv.) săricea, (prin Mold. și Bucov.) săricică. (~ul este folosit în tăbăcărie.)

ALUN s. (BOT.; Corylus avellana) (reg.) tufă.

GĂINUȘĂ s. 1. v. ieruncă. 2. (ORNIT.) găinușă-de-baltă (Gallinula chloropus) = corlă. 3. v. păștiță. 4. (BOT.; Isopyrum thalictroides) (reg.) floarea-ciutei, turiță-albă.

ALAUN s. (CHIM.) (pop.) piatră-acră, (reg.) tipsă, sare-acră, (prin vestul Transilv.) săricea, (prin Mold. și Bucov.) săricică. (~ este folosit în tăbăcărie.)

ALUN s. (BOT.; Corylus avellana) (reg.) tufă.

GĂINUȘĂ s. 1. (ORNIT.; Tetrastes bonasia) ieruncă, (reg.) alunar, brădioară, brădișoară, ierușcă, găinuță-roșie, gotcă-roșie, (Transilv.) pasăre-împărătească. 2. (ORNIT.) găinușă-de-baltă (Gallinula chloropus) = corlă, (reg.) găinuță. 3. (BOT.; Anemone ranunculoides) gălbenele (pl.), păștiță, dediței-galbeni (pl.), floarea-paștilor, floarea-păsărilor, floarea-vîntului-galbenă, (reg.) breabăn, păscuță, turculeț, zlac, muscerici-galbeni (pl.), pîinea-paștelui. 4. (BOT.; Isopyrum thalictroides) (reg.) floarea-ciutei, turiță-albă.

alaun,(engl.= alaune) sulfat hidratat de aluminiu și sodiu, potasiu sau amoniu, cristalizat în s. cubic. Formează eflorescențe în roci sedimentare sau depuneri solfatariene și fumaroliene.

ALUN (< alună) s. m. Arbust din familia betulaceelor, înalt de 2-5 m, cu frunze rotunde cordate, flori dispuse monoic, cele mascule așezate în amenți, și cu fructe comestibile (Corylus avellana). ♦ A. turcesc = arbore din familia betulaceelor, înalt de 8-20 m, cu frunze rotunjite, lat-ovale, răspîndit în pădurile de fag, pe soluri calcaroase (Corylus colurna). Este ocrotit prin lege.

ALUNU, com. în jud. Vîlcea; 4.429 loc. (1991). Biserică de lemn (se.c 17) în satul Igoiu.

CORYLUS L., ALUN, fam. Betulaceae. Gen originar din Europa, America de N și nordul Asiei, cca 16 specii, arbuști înalți, mai rar arbori. Flori unisexuat-monoice, cele mascule (cca 5 stamine pe o bractee concrescută cu 2 bracteole), grupate în amenți cilindrici, lungi, cele femele (apar înaintea înfrunziră) în formă de. mugure din care ies stigmatele subțiri, roșii. Frunze așezate distih, pubescente, dublu-serate, ovate sau subrotund-ovate. Fruct, achenă (cu miez comestibil) așezată într-o cupușoară crestată.

Corylus avellana L., « Alun ». Specie care înflorește în febr.-mart., flori unisexuat-monoice, cele mascule dispuse în amenți lungi, pendenți, galbeni, cele femele cu stigmate purpurii sau roșii. Frunzele, cca 15 cm lungime, lat-obovate, ușor-cordate, la vîrf ascuțite, pețiol scurt, dublu-serate sau lobu- late neregulat, pe partea inferioară păroase. Fructele, achene-alune-globoide, mai multe lâ un loc, cu cupele campanulate pînă la mijloc laciniate. Arbust (4-5 m înălțime) sau arbore (cca 8 m) cu scoarță netedă- lucioasă, cu pete mari, albicioase, lujeri glandulos-pubescenți, geniculați.

Corylus colurna L., « Alun turcesc ». Arbore cu tulpină dreaptă, coroană piramidală, scoarță suberos-cenușie, crăpată. Flori mai lungi și mai mari decît la specia precedentă. Fructe, pînă la 10, în fascicule, sînt cuprinse în involucru pînă la vîrf, globuloase, mai late decît lungi, comestibile.

Corylus maxima Mill. (syn. C. tubulosa Willd.), « Alun turcesc ». Specie de cca 7 m. înălțime. Frunze la bază slab-cordate, pețiolate. Fructe, cca 3, pe un peduncul de cca 4 cm lungime, mari, cilindric-lunguiețe, închise complet de involucrul tubulos, mai lung decît achena.