ALUNIZÁ, alunizez, vb. I. Intranz. A aseleniza. – După fr. alunir.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ALUNIZÁ pers. 3~eáză intranz. (despre nave cosmice) A coborî lent pe suprafața Lunii; a lua contact cu Luna; a aseleniza. /<fr. alunir
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALUNIZÁ vb. I. intr. A aseleniza. [P.i. -zez. / după fr. alunir].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALUNIZÁ vb. intr. a aseleniza. (după fr. alunir)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALUNIZÁ vb. v. aseleniza.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alunizá vb., ind. prez. 1 sg. alunizéz, 3 sg. și pl. alunizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alunizá vb. I A lua contact cu Luna venind de pe Pământ ◊ „[...] pentru a aluniza la punctul cel mai puțin accidentat.” Sc. 21 VII 69 p. 6 (după fr. alunir; DMN 1959; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 239, V. Guțu Romalo C.G. 234, FC II 34, 36, Th. Hristea în R.lit. 28 II 80 p. 8; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink