ALUNÍCĂ, alunele, s. f. Aluniță. – Alună + suf. -ică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALUNÍCĂ ~éle f. (diminutiv de la alună) Mic semn de culoare întunecată pe piele. [Var. alunea] /alună + suf. ~ică
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ALUNÍCĂ, alunele, s. f. Aluniță. – Din alună + suf. -ică.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

alunícă / aluneá s. f., g.-d. art. alunélei; pl. alunéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

1) alunícă și -neá f., pl. ele (dim. d. alună). Achilee, o plantă din familia compuselor (Banat). Altă plantă (carum [saŭ bunium] bulbocástanum), înrudită cu baraboĭu, cu care se și confundă pe alocurĭ și are aceleașĭ rădăcinĭ unflate [!], care-s culinare, numită și măndănăc. V. și brîndușă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) alunícă f., pl. nele, și -níță f., pl. e (bg. lunica, aluniță, pistruĭe, dim. d. lună, lună, aluniță, contaminat de alunică 1. V. lună). Mică pată neagră saŭ cafenie pe obraz orĭ pe corp. V. neg.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink