ALUNECĂTÚRĂ, alunecături, s. f. Alunecare. – Aluneca + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALUNECĂTÚRĂ, alunecături, s. f. Alunecare. – Din aluneca + suf. -(ă)tură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

alunecătúră s. f., g.-d. art. alunecătúrii; pl. alunecătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

alunecătúră f., pl. ĭ. Modu alunecăriĭ: așa alunecătură n' am maĭ văzut.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink