12 definiții pentru «altminteri»   declinări

ALTMÍNTERI adv. 1. În alt chip; altfel. 2. De nu..., dacă nu..., în caz contrar. 3. De altfel. [Var.: almíntere, almíntrele, altmínterea, altmíntrele, altmíntrelea adv.] – Lat. alteramente.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ALTMÍNTERI adv. 1. În alt chip; altfel. 2. De nu..., dacă nu..., în caz contrar. 3. De altfel. [Var.: almíntere, almíntrele, altmínterea, altmíntrele, altmíntrelea adv.] – Lat. alteramente.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

altmínteri (alt-min-teri) adv.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

ALTMÍNTERI conj., adv. 1. conj. altfel, (reg.) dar. (Să vină aici, ~ mă duc eu la el.) 2. adv. v. altfel.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Altminteri ≠ așa, astfel
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ALTMÍNTERI adv. 1) În alt mod; altfel; altcumva. 2) Dacă nu...; în caz contrar. 3) De altfel; încolo. [Var. altminterea] /<lat. alteramente
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ALTMÍNTERI adv. 1. În alt chip; altfel, altcum. Altminteri, nu se poate. 2. De nu..., dacă nu... 3. Încolo, de altfel. Altminteri n-avea decât o haină de soldat (DUMITRIU). [Var.: almíntere, almíntrele, altmínterea, altmíntrele, altmíntrelea adv.] – Lat. alteramente.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

altmínteri / altmínterea / altmíntrelea adv. (sil. mf. alt-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

altmínteri, adv. – În alt chip, altfel. – Var. al(t)mint(e)re(a), al(t)mintre(le)a, aimint(e)re(a), aimint(e)ri(lea), al(t)mintre(le)a, amintre(le). Mr. al’umtrea(lui), megl. l’umintr(ul)ea. Lat. alia mente (Cipariu, Gram., 240; Hasdeu; Pușcariu 44; Candrea-Dens., 1133; DAR; Pușcariu, Dacor., III, 397-406; Rosetti, I, 114), contaminat cu altera mente. Cele două forme care rezultă, *aiminte și *altrăminte s-au contaminat, dînd naștere la var. Totuși, silaba finală -re presupune o dificultate. DAR încearcă să o explice prin analogie cu aliter*alitre; iar Pușcariu, prin lat. libet. Ar fi mai ușor de explicat plecîndu-se de la *altrăminte, care ar fi putut da foarte bine, prin metateză, alt(ă)mintre; dar această explicație, suficientă pentru aiminteri, nu lămurește cazuri ca aiure(a), purure(a) etc. Skok, Arch. Rom., VIII, 147, propune pentru aimintre un model *alῑ mente. Așa cum au remarcat Pușcariu și DAR, este singura formație adv. rom. bazată pe comp. cu mente.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

!de altimínteri (tempo lent)/de-altmínteri (tempo rapid) (alt-min-) loc. adv.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de nsho_ci | Semnalează o greșeală | Permalink

de altmínteri/de altmínterea/de altmíntrelea loc. adv. (sil. mf. alt-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

alminterea adv. 1. altfel; 2. de (unde) nu. [Lat. ALIA MENTE, unicul adverb românesc în minte, cu sufixul amplificativ re (cf. aiure); forma paralelă, altmintrelea, vine dela ALTERA MENTE].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink