2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALTERNARE, alternări, s. f. Acțiunea de a alterna și rezultatul ei. – V. alterna.

ALTERNARE, alternări, s. f. Acțiunea de a alterna și rezultatul ei. – V. alterna.

alternare sf [At: IORGA, C. I. 21 / Pl: ~nări / E: alterna] 1 Schimbare pe rând Si: alternat1 (1). 2 Succedare Si: alternat1 (2).

ALTERNARE, alternări, s. f. Acțiunea de a alterna și rezultatul ei. Alternare de versuri și proză.

ALTERNARE, alternări, s. f. Acțiunea de a alterna și rezultatul ei.

ALTERNARE s.f. Acțiunea de a alterna și rezultatul ei. ◊ (Biol.) Alternare de generații = succesiune regulată a unei generații sexuate cu alta asexuată. [< alterna].

alternare f. 1. fapta de a alterna; 2. lucrare alternativă.

*alternare f. Acțiunea de a alterna.

ALTERNA, alternez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternanțe (2). – Din fr. alterner, lat. alternare.

ALTERNA, alternez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternanțe (2). – Din fr. alterner, lat. alternare.

alterna [At: ODOBESCU, S. I, 368 / Pzi: ~nez, (rar) altern / E: fr alterner] 1-2 vir A (se) schimba pe rând. 3 vi A veni unul după altul, în rând. 4 vtf A face să urmeze pe rând.

*ALTERNA (-nez) I. vb. intr. A veni pe rînd, cînd unul cînd altul (vorb. despre două persoane sau lucruri): ziua alternează cu noaptea. II. vb. tr. 🚜 A schimba pe rînd natura vegetalelor care se seamănă în același pămînt: principiul de a ~ culturile s’a constatat foarte bun [fr. < lat.].

ALTERNA, alternez, vb. I. Intranz. (Despre două elemente diferite sau cu roluri diferite; al doilea element se introduce prin prep. «cu») 1. A lua pe rînd unul locul altuia, a reveni succedîndu-se unul după altul, a se schimba unul cu altul. Ziua alternează cu noaptea.Tranz. Alternez munca cu odihna. 2. (Despre sunete) A varia, a se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvînt sau în cuvintele aparținînd aceleiași familii. «A» alternează cu «e» în declinarea și în familia cuvîntului «fată».Prez. ind. și: (învechit) altern (ODOBESCU, S. I 388).

ALTERNA, alternez, vb. I. Intranz. 1. A reveni succesiv, a lua pe rînd unul locul altuia. ♦ Tranz. A face să ia, pe rînd, unul locul altuia. 2. (Despre sunete) A se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvînt sau în cuvintele din aceeași familie. – Fr. alterner (lat. lit. alternare).

ALTERNA vb. I. intr. 1. A se schimba pe rînd, a reveni succedîndu-se unul în urma celuilalt. 2. (Despre sunete) A varia de la o formă gramaticală la alta a aceluiași cuvînt sau în cuvinte din aceeași familie. [< fr. alterner, cf. lat. alternare].

ALTERNA vb. I. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv. II. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanță (2). (< fr. alterner, lat. alternare)

A ALTERNA ~ez 1. tranz. A face să se succeadă regulat. 2. intranz. 1) A se succede regulat. Ziua ~ează cu noaptea. 2) (despre sunetele vorbirii) A se schimba prin alternanță. /<fr. alterner, lat. alternare

alternà v. a face unul după altul, a schimba pe rând.

*altérn și alternéz, a v. intr. (lat. alternáre). Mă succed cu maĭ multă saŭ maĭ puțină regularitate: fragiĭ alternau cu stejariĭ. V. tr. Variez cultura: alternez semințele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alternare s. f., g.-d. art. alternării; pl. alternări

alternare s. f., g.-d. art. alternării; pl. alternări

alternare s. f., g.-d. art. alternării; pl. alternări

alterna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alternez, 3 alternea; conj. prez. 1 sg. să alternez, 3 să alterneze

alterna (a ~) vb., ind. prez. 3 alternea

alterna vb., ind. prez. 1 sg. alternez, 3 sg. și pl. alternea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALTERNARE s. alternanță, rotație, succesiune. (~ culturilor.)

ALTERNARE s. rotație, succesiune. (~ culturilor.)

Intrare: alternare
alternare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alternare
  • alternarea
plural
  • alternări
  • alternările
genitiv-dativ singular
  • alternări
  • alternării
plural
  • alternări
  • alternărilor
vocativ singular
plural
Intrare: alterna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alterna
  • alternare
  • alternat
  • alternatu‑
  • alternând
  • alternându‑
singular plural
  • alternea
  • alternați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alternez
(să)
  • alternez
  • alternam
  • alternai
  • alternasem
a II-a (tu)
  • alternezi
(să)
  • alternezi
  • alternai
  • alternași
  • alternaseși
a III-a (el, ea)
  • alternea
(să)
  • alterneze
  • alterna
  • alternă
  • alternase
plural I (noi)
  • alternăm
(să)
  • alternăm
  • alternam
  • alternarăm
  • alternaserăm
  • alternasem
a II-a (voi)
  • alternați
(să)
  • alternați
  • alternați
  • alternarăți
  • alternaserăți
  • alternaseți
a III-a (ei, ele)
  • alternea
(să)
  • alterneze
  • alternau
  • alterna
  • alternaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alternare, alternărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a alterna și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Alternare de versuri și proză. DLRLC
    • 1.1. biologie Alternare de generații = succesiune regulată a unei generații sexuate cu alta asexuată. DN
etimologie:
  • vezi alterna DEX '09 DEX '98 DN

alterna, alternezverb

  • 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ziua alternează cu noaptea. Alternez munca cu odihna. DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre sunete) A se schimba prin alternanțe. DEX '09 DEX '98
    • diferențiere A varia, a se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvânt sau în cuvintele aparținând aceleiași familii. DLRLC DN
      • format_quote «A» alternează cu «e» în declinarea și în familia cuvântului «fată». DLRLC
  • comentariu învechit Prezent indicativ și: altern. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.