ALTERÁRE, alterări, s. f. Acțiunea de a (se) altera și rezultatul ei. – V. altera.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALTERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) altera; alterație. ♦ Descompunere. ♦ Schimbare, denaturare, falsificare. ♦ Modificarea pronunțării unui sunet. [< altera].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALTERÁRE, alterări, s. f. Acțiunea de a (se) altera și rezultatul ei; descompunere. ♦ Denaturare, falsificare. ♦ Modificarea pronunțării unui sunet. ♦ Ridicare sau coborâre cu un semiton sau două a unui sunet, acord etc.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALTERÁRE s. 1. acrire, descompunere, fermentare, împuțire, înăcrire, stricare. (~ mâncării.) 2. v. râncezire. 3. v. poluare. 4. v. denaturare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alteráre s. f., g.-d. art. alterării; pl. alterări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A suferi sau a face să sufere transformări sub acțiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica, a transforma. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.) – Din fr. altérer, lat. alterare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ALTERÁ ~éz tranz. 1) A face să se altereze. 2) (acte, texte etc.) A prezenta drept veritabil prin denaturare intenționată; a falsifica. 3) A produce o alterație. /<fr. altérer, lat. alterare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE ALTERÁ se ~eáză intranz. 1) A pierde proprietățile pozitive sub acțiunea factorilor externi; a se strica; a se înăcri; a se descompune. Peștele se ~ează repede. 2) (despre sunete) A-și modifica calitatea. /<fr. altérer, lat. alterare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALTERÁ vb. I. 1. refl. A se descompune (din cauza unui anumit agent extern); (despre alimente) a se strica. 2. tr. A denatura, a falsifica. 3. refl. (Fon.; despre sunete) A se preface, a se schimba. 4. tr. A ridica ori a coborî un sunet sau un acord cu un semiton cu ajutorul accidenților muzicali. [< fr. altérer, cf. lat. alterare].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALTERÁ vb. I. refl. 1. a se descompune; (despre alimente) a se strica. ◊ (despre roci) a (se) dezagrega. 2. (lingv.; despre sunete) a-și modifica pronunțarea sub influența altui sunet. II. tr. 1. a denatura adevărul. 2. (muz.) a se modifica înălțimea unui sunet. (< fr. altérer, lat. alterare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. Refl. A se descompune sub influența unui agent extern; (despre alimente) a se strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.). – Fr. altérer (lat. lit. alterare).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALTERÁ vb. 1. a se acri, a se descompune, a fermenta, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (înv. și reg.) a se sărbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pâșcăvi, (prin Transilv.) a se scoace. (Laptele s-a ~.) 2. v. râncezi. 3. v. polua. 4. v. denatura. 5. v. transforma.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alterá vb., ind. prez. 1 sg. alteréz, 3 sg. și pl. altereáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*alterațiúne f. (mlat. alterátio, -ónis). Schimbare în răŭ: alterarea sănătățiĭ. Schimbarea fețeĭ orĭ a vociĭ din cauza emoțiuniĭ. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*alteréz v. tr. (lat. áltero, -áre, d. álter, altu). Schimb în răŭ: mi-am alterat sănătatea. V. refl. Mă stric: untu s' a alterat de căldură. Mă schimb de emoțiune saŭ de boală: vocea i se alterase.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alterare, (engl.= alteration) proces geologic natural de esență chimică, specific zonei de interacțiune a litosferei cu atmosfera, hidrosfera și biosfera, prin care asociațiile min. preexistente, ajunse în contact cu H2O, O2 și CO2, devin instabile și trec prin hidroliză și oxidare în asociații mineralogice noi (min. de neoformație: feldspații se caolinizează, olivina se oxidează, biotitul se cloritizează etc.). Intensitatea a. și extinderea produselor sale sunt controlate de natura mineralogică și petrografică a rocilor afectate și de calitatea chimică a mediului în care acționează (Eh,pH). Prin a., rocile preexistente, proaspete, se transformă la supr. crustei într-o scoarță de a.- un înveliș discontinuu, cu grosime variabilă (cm – zeci de m), format din min. relicte (zircon, rutil), compuși coloidali (opal, sporogelit) și min. de neoformație (min. argi-loase, oxizi și hidroxizi). Calitatea și structura scoarței de a. sunt controlate climatic (se disting scoarțe de a. alitice în climat cald și umed și scoarțe de a. sialitice în climat temperat) și de prezența și poziția nivelului hidrostatic (în funcție de aceasta se poate individualiza o zonalitate verticală, zona de oxidare, cu oxizi și hidroxizi, situată deasupra nivelului hidrostatic și zona de cimentare, cu min. argiloase și sulfuri, situată sub nivelul hidrostatic). Scoarța de a. este substratul pe care se poate forma solul. V. și dezagregare.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUDITUR ET ALTERA PARS (AUDI ALTERAM PARTEM) (lat.) să fie ascultată și cealaltă parte – Seneca, „Medeea”, act. II, scena 2, 199. O judecată dreaptă cere ascultarea argumentelor ambelor părți.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSUETUDO QUASI ALTERA NATURA (lat.) obișnuința este o a doua natură – Cicero, „De finibus bonorum et malorum”, V, 25.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
scoarță de alterare, (engl.= weathering crust) → alterare.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alterație (alterare), modificare, de obicei temporară, a unei stări „date”: 1. În ritmica notației (III) mensurale, prin a. se dubla valoarea (1, 3) notei (v. prolatio (2)). 2. În formulările melodice de tip monodic*, a. modifică starea diatonică*, prin apariția unor trepte* urcate sau coborâte față de scara obișnuită a modului*. A. dă naștere așa-numitelor moduri cromatice*, dar poate fi și pasageră, caz în care treptele* modului sunt mobile (când cromatice, când diatonice). Așa-numitul „cromatism de alunecare” ia naștere din a. cromatică a treptelor alăturate. 3. În armonie (III, 1), a. modifică cromatic notele constitutive ale unui acord* (de obicei se consideră a. reale numai fundamentala* și cvinta acordului) (ex.) A., ca element de grafie, trebuie înțeleasă în respectivul context armonic, căci, prin modificarea elementelor acordului, structura armonică se complică până la echivoc și iau naștere situații de enarmonie (2), ce contribuie la realizarea unor modulații* îndepărtate. Semne de a., semne așezate pe portativ*, înaintea notei*, care își modifică înălțimea cu un semiton* cromatic. Aceste semne, ce sunt diezul* (și dublu-diezul), bemolul* (și dublu-bemolul), apar pe parcursul discursului și au un efect limitat în cadrul aceleiași octave* și a aceleiași voci (2) (schimbarea unuia dintre aceste elemente implică rescrierea semnului). Becarul* are nu numai menirea de a anula diezul sau bemolul ci și de a realiza o a., de ex.: un si bemol constitutiv (într-un mod* mixolidic pe do), modificat printr-un becar, reprezintă o cromatizare superioară; în basul cifrat*, în locul becarului se menționa în asemenea situații un diez.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink