ALOTROPÍE s. f. Proprietate a unui element chimic de a exista în două sau mai multe forme care diferă între ele din punct de vedere fizic, iar, uneori, și din punct de vedere chimic. – Din fr. allotropie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALOTROPÍE f. Proprietate a unor elemente chimice de a avea mai multe forme cu proprietăți fizice diferite. /<fr. allotropie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ALOTROPÍE s.f. 1. Proprietate a unor elemente chimice de a se găsi în natură sub mai multe forme, cu proprietăți fizice și chimice diferite; alotropism. 2. Proces de atracție reciprocă între două celule de sens opus. [Gen. -iei. / < fr. allotropie, cf. gr. allos – altul, tropos – schimbare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ALOTROPÍE s. f. 1. proprietate a unor corpuri sau organisme de a se prezenta sub diferite forme ori de a fi diferite ca structură moleculară. 2. (biol.) proces de atracție reciprocă între două celule de sens opus. (< fr. allotropie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ALOTROPÍE s. f. Proprietate a unui element chimic de a exista în două sau în mai multe forme care diferă între ele din punct de vedere al proprietăților fizice. – Fr. allotropie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ALOTROPÍE s. (CHIM.) alotropism.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

alotropíe s. f. (sil. -tro-), art. alotropía, g.-d. alotropíi, art. alotropíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*alotropíe f. (d. al tropic). Chim. Proprietate pe care o aŭ unele corpurĭ simple de a-șĭ schimba starea și proprietățile: fosforu și sulfu îs corpurĭ capabile de alotropie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink