ALÓTRIU, -IE adj. (Livr.) Străin, divers, diferit. // (În forma alotrio-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „divers”, „străin”. [Pron. -tri-u. / < it. allotrio, gr. allotrios].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

alótriu adj. m., f. alótrie; pl. m. și f. sg. alótrii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink