ALOTRIOMORF, -Ă (Geol.; despre minerale) Care nu are formă proprie, ci o ia pe aceea a cavității unde se află. [Pron. -tri-o-. / < germ. allotriomorph, cf. gr. allotrios – străin, morphe – formă].

ALOTRIOMORF, -Ă adj. (despre minerale) care nu are formă proprie, ci o ia pe aceea a cavității unde se află. (< germ. allotriomorph)

alotriomorf, structură ~ (ă),(engl.= allotriomorphic) caracteristică a structurii unei roci magmatice echigranulare, alcătuită preponderent din cristale xenomorfe, lipsite de contur cristalografic. S.a. caracterizează rocile care au cristalizat relativ rapid din topituri cu un număr mare de germeni. Ex. aplitele. V.și panidiomorf, hipidiomorf.

ALOTRIO- „diferit, anormal, impropriu”. ◊ gr. allotrios „diferit, deosebit” > fr. allotrio-, germ. id., engl. id. > rom. alotrio-. □ ~fagie (v. -fagie), s. f., tendință patologică de a ingera substanțe necomestibile; ~morf (v. -morf), adj., referitor la mineralele care nu au formă proprie, ci o iau pe aceea a cavităților unde se află.