ALOCÁȚIE, alocații, s. f. Alocare; (concr.) sumă acordată de stat sau de o instituție pentru un anumit scop. ♦ Indemnizație acordată de stat, în anumite condiții, unei anumite persoane. – Din fr. allocation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALOCÁȚIE ~i f. 1) Sumă de bani alocată de către stat sau de către o instituție pentru un scop anumit. 2) Ajutor în bani acordat unei persoane în anumite condiții. ~ de invaliditate. [G.-D. alocației; Sil. ți-e] /<fr. allocation
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ALOCÁȚIE s.f. Alocare; (Concr.) Sumă de bani destinată (de stat sau de o instituție) pentru un anumit scop. ♦ Ajutor în bani. [Gen. -iei, var. alocațiune s.f. / cf. fr. allocation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ALOCÁȚIE s. f. alocare; sumă prevăzută și destinată realizării unui anumit scop. ◊ indemnizație alocată de stat cuiva. (< fr. allocation, lat. allocatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ALOCÁȚIE, alocații, s. f. Alocare; (concr.) sumă acordată de stat sau de o instituție pentru un anumit scop. ♦ Ajutor în bani. – Fr. allocation.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ALOCÁȚIE s. v. alocare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

alocáție s. f. → locație
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*alocațiune f. (d. aloc; fr. allocation). Acțiunea de a aloca. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink