LIMBÁRIȚĂ, limbarițe, s. f. 1. Plantă cu tulpina dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede (Alisma plantago-aquatica). 2. Fig. (Fam.) Tendință, înclinație de a vorbi mult (și fără rost), de a flecări, de a trăncăni. – limbă + suf. -ariță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMBÁRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, ramificată, și cu flori albe sau trandafirii, ce crește prin locuri umede. /limbă + suf. ~ariță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMBÁRIȚĂ s. (BOT.; Alisma plantago) (reg.) limba-bălților, limba-broaștei, limba-oii, pătlagină-de-apă, podbal-de-apă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMBÁRIȚĂ s. v. pătlagină.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

limbáriță s. f., g.-d. art. limbáriței; pl. limbárițe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink