2 intrări
32 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ALIENARE, alienări, s. f. 1. (Jur.) Acțiunea de a aliena; înstrăinare a unui bun. 2. (Fil.) Neputința individului față de societate și față de el însuși, depersonalizarea sa în organizațiile mari și birocratice; înstrăinare. 3. (Med.; în sintagma) Alienare mintală = nebunie. [Pr.: -li-e-] – V. aliena.
alienare sf [At: DA / P: a-li-e~ / Pl: ~nări / E: aliena] 1 (Jur) Trecere asupra altuia a dreptului de proprietate asupra unei posesiuni (prin vindere, cesiune etc.). 2 Înstrăinare de sine însuși. 3 (Med; îs) ~ mintală Nebunie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALIENARE, alienări, s. f. 1. (Jur.) Acțiunea de a aliena; înstrăinare a unui bun. 2. (Fil.) Înstrăinare. 3. (Med.; în sintagma) Alienare mintală = nebunie. [Pr.: -li-e-] – V. aliena.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALIENARE, alienări, s. f. (Jur.) Acțiunea de a aliena; înstrăinare a unui bun (prin vînzare, cesiune- etc.). – Pronunțat: -li-e-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALIENARE, alienări, s. f. (Jur.) Acțiunea de a aliena; înstrăinare a unui bun. [Pr.: -li-e-]
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ALIENARE s.f. Transmitere a dreptului de proprietate; înstrăinarea unui bun. ♦ (Fil.) Fenomenul de transpunere, în anumite condiții social-istorice, a întregii activități umane și a rezultatelor acesteia (problemele muncii, instituțiile sociale, valorile spirituale) în forțe străine și vrăjmașe omului. [< aliena].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALIENARE s. f. acțiunea de a (se) aliena; înstrăinare. ◊ (fil.) depersonalizarea oamenilor, denaturarea relațiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea deformată a realității; alienație. (< aliena)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ALIENA, alienez, vb. I. 1. Tranz. (Jur.) A transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare, cesiune etc.; a înstrăina. 2. Refl. (Livr.) A înnebuni. ♦ A deveni ostil societății, factorilor de civilizație; a se simți izolat în societatea modernă. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliéner, lat. alienare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aliena [At: DA / P: a-li-e- / Pzi: ~nez / E: fr aliener, lat alienare] 1 vt (Jur) A trece altuia dreptul de proprietate asupra unei posesiuni (prin vindere, cesiune etc.) Si: a ceda, a înstrăina. 2 vr (Fig) A se înstrăina de sine însuși. 3 vr (Fig) A-și pierde mințile. 4 vr A deveni ostil societății, factorilor de civilizație. 5 vr A se simți izolat în societatea modernă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ALIENA (-enez) I. vb. tr. 1 ⚖️ A trece altuia stăpînirea asupra unui lucru, a înstrăina ¶ 2 fig. A îndepărta de la sine, a pierde: și-a alienat toate simpatiile. II. vb. refl. familiar A-și pierde mințile, a înnebuni [fr. < lat.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
*ALIENAT, -ATĂ adj. sm. f. 1 p. ALIENA ¶ 2 fig. Care și-a pierdut mințile, nebun: spital de alienați.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ALIENA, alienez, vb. I. 1. Tranz. (Jur.) A transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare, cesiune etc.; a înstrăina. 2. Refl. (Livr.) A înnebuni. ♦ A deveni ostil societății, factorilor de civilizație, a se simți izolat în societatea modernă. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliéner, lat. alienare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALIENA, alienez, vb. I. Tranz. (Jur.) A transmite altuia un drept sau un lucru (prin vînzare, cesiune etc.); a. înstrăina. – Pronunțat: -li-e-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALIENA, alienez, vb. I. Tranz. (Jur.) A transmite cuiva un drept sau un lucru prin vînzare, cesiune etc.; a înstrăina. [Pr.: -li-e-] – Fr. aliéner (lat. lit. alienare).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ALIENA vb. I. tr. (Jur.) A trece altuia dreptul de proprietate asupra unui lucru; a înstrăina. [Pron. -li-e-, p. i. -nez. / < fr. aliéner, cf. lat. alienare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALIENA vb. I. tr. (jur.) a înstrăina un bun (prin vânzare, cesiune). II. refl. 1. (fig.) a deveni ostil societății, a se simți izolat. 2. a înnebuni. (< fr. aliéner, lat. alienare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE ALIENA mă ~ez intranz. 1) A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a înnebuni; a se scrânti. 2) A deveni străin (sufletește); a se înstrăina. /<fr. aliéner, lat. alienare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ALIENA ~ez tranz. jur. (proprietăți, bunuri, drepturi etc.) A face să intre în posesia altcuiva prin cedarea oficială a dreptului de proprietate; a înstrăina. [Sil. -li-e-] /<fr. aliéner, lat. alienare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
alienà v. a înstrăina, a vinde.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*alienațiúne f. (lat. alienátio, -ónis). Acțiunea de a aliena. Fig. Nebunie. – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*alienéz v. tr. (lat. aliéno, -áre, d. aliénus, străin). Înstrăinez (vînzînd, dînd ș. a.): a aliena averea. Fig. Perd, îndepărtez: și-a alienat simpatiile. Turbur: a aliena rațiunea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
alienare (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. alienării; pl. alienări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
alienare (-li-e-) s. f., g.-d. art. alienării; pl. alienări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
alienare s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. alienării; pl. alienări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aliena (a ~) (desp. -li-e-) vb., ind. prez. 1 sg. alienez, 3 alienează; conj. prez. 1 sg. să alienez, 3 să alieneze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
aliena (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 alienează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aliena vb. (sil. -li-e-), ind. prez. 1 sg. alienez, 3 sg. și pl. alienează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
alienez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ALIENARE s. 1. v. înstrăinare. 2. v. nebunie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ALIENARE s. 1. (JUR.) înstrăinare. (~ unui bun.) 2. (MED.) alienație, demență, nebunie, sminteală, smintire, țicneală, boală mintală, (pop.) nebuneală, (înv. și reg.) smintă, (Transilv., Maram. și Ban.) bolînzie, (prin Bucov.) sălteală, (Mold.) zăluzeală, zăluzie, zărgheală, zărghenie, (fam.) căpială, (fig.) rătăcire, scrînteală, țăcăneală.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALIENA vb. 1. v. înstrăina. 2. v. înnebuni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ALIENA vb. 1. (JUR.) a înstrăina. (A ~ un bun.) 2. (MED.) a înnebuni, a se sminti, a se țicni, (pop. și fam.) a (se) strechea, (Transilv., Maram. și Ban.) a (se) bolînzi, (prin Munt.) a primi, (Mold.) a sturluiba, a zăluzi, a (se) zărghi, (fam.) a căpia, (fig.) a se scrînti, a se trăsni, a se țăcăni.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: a-li-e-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: a-li-e-na
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
alienare, alienărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a aliena; înstrăinare a unui bun. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: înstrăinare
- 2. Neputința individului față de societate și față de el însuși, depersonalizarea sa în organizațiile mari și birocratice. DEX '09 DNsinonime: alienație înstrăinare
- Alienare mintală = nebunie. DEX '09 DEX '98sinonime: nebunie
etimologie:
- aliena DEX '09 DEX '98 DN
aliena, alienezverb
- 1. A transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare, cesiune etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: înstrăina
-
- 2.1. A deveni ostil societății, factorilor de civilizație; a se simți izolat în societatea modernă. DEX '09 MDN '00
-
etimologie:
- aliéner DEX '09 DEX '98 DN
- alienare DEX '09 DEX '98 DN