ALEXANDRINISM s. n. 1. Ansamblu de manifestări ale civilizației elenistice, semigrecești, semiegiptene, cu centrul în orașul Alexandria (sec. III î. H. – III d. H.). 2. Caracterul operei poeților alexandrini; p. ext. caracterul rafinat, erudit, subtil, ezoteric al artei și filosofiei în perioadele sale de declin. – Din fr. alexandrinisme.

alexandrinism sn [At: DEX² / Pl: (rar) ~e / E: fr alexandrinisme] 1 Ansamblu de manifestări ale civilizației elenistice, semigrecești, semiegiptene, cu centrul în orașul Alexandria (sec. III î.e.n. – III e.n.). 2 Caracterul operei poeților alexandrini. 3 (Pex) Caracterul rafinat, erudit, subtil, ezoteric al artei și filozofiei în perioadele lor de decadență. 4 (Pex) Subtilitate excesivă a ideilor sau a expresiei.

ALEXANDRINISM s. n. 1. Ansamblu de manifestări ale civilizației elenistice, semigrecești, semiegiptene, cu centrul în orașul Alexandria (sec. III î.Hr. – III d.Hr.). 2. Caracterul operei poeților alexandrini; p. ext. caracterul rafinat, erudit, subtil, ezoteric al artei și filozofiei în perioadele sale de declin. – Din fr. alexandrinisme.

ALEXANDRINISM s.n. 1. Ansamblu de manifestări ale civilizației elenistice din Alexandria. 2. Sistem filozofic al școlii alexandrine. ♦ (Fig.) Caracter erudit, subtil și decadent al unei arte, al unei filozofii. [< fr. alexandrinisme].

ALEXANDRINISM s. n. 1. ansamblu de manifestări ale civilizației elenistice din Alexandria. 2. sistem filozofic al școlii alexandrine. 3. stil ornat, subtil și uneori obscur, propriu poeților greci din epoca alexandrină. 4. caracter rafinat, erudit, subtil și decadent al unei arte, al unei filozofii. (< fr. alexandrinisme)

alexandrinism s. n.

alexandrinism s. n.

alexandrinism s. n.