ALEURÍTIC, -Ă, aleuritici, -ce, adj. Care se referă la aleurite, care aparține aleuritelor. [Pr.: -le-u-] – Din fr. aleuritique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALEURÍTIC, -Ă adj. Referitor la aleurite, de natura aleuritelor. [Pron. -le-u-. / < fr. aleuritique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ALEURÍTIC, -Ă adj. de natura aleuritelor. (< fr. aleuritique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

aleurític adj. m. (sil. -leu-), pl. aleurítici; f. sg. aleurítică, pl. aleurítice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink