ALÉS1 s. n. Faptul de a (se) alege. ◊ Loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ◊ Loc. adv. Pe ales(e) sau într-ales = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în loc.) alese] – V. alege.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALÉS2, -EÁSĂ, aleși, -se, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Deosebit dintre alții sau dintr-un tot. 2. (Adesea substantivat) Desemnat prin vot. 3. Deosebit, distins, remarcabil; scump, rar. ◊ Loc. adv. Mai ales = în special, îndeosebi. 4. (Despre țesături) Lucrat cu flori sau cu modele. II. S. m. și f. (art.) Persoană iubită (cu care se căsătorește cineva). – V. alege.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALÉS1 ~și m. 1) Persoană care a fost desemnată prin vot. ~șii poporului. 2) Persoană preferată. ~sul inimii. /v. a alege
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALÉS2 aleásă (aléși, alése) 1) v. A ALEGE și A SE ALEGE. 2) Care este mai bun între mai multe lucruri sau persoane. Opere alese. ◊ Mai ~ îndeosebi; în special. 2) Care este distins, remarcabil; deosebit; rar; scump. Oameni aleși. Mâncăruri alese. /v. a alege
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALÉS2, -EÁSĂ, aleși, -se, adj. 1. Deosebit dintre alții sau dintr-un tot. 2. (Adesea substantivat) Desemnat prin vot. 3. Prețios, remarcabil; distins. ◊ Loc. adv. Mai ales = în special, îndeosebi. 4. (Despre țesături) Lucrat cu flori sau cu modele. – V. alege.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALÉS1 s. n. Faptul de a (se) alege. ◊ Loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ◊ Loc. adv. Pe ales(e) sau într-ales = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în expr.) alese].
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alés1 adj. m., s. m., pl. aléși; adj. f., s. f. aleásă, pl. alése
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
CristinaDianaN
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alés2 s. n.
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
CristinaDianaN
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALÉS adj. 1. v. selecționat. 2. v. deosebit. 3. v. eminent. 4. distins, fin, rafinat, select, stilat, subtil, (fam.) șic, (fig.) subțire. (Un public ~.) 5. delicat, distins, fin, manierat, politicos. (O comportare ~easă.) 6. generos, mărinimos, nobil. (Animat de sentimente ~.) 7. aparte, deosebit, distins, (înv. și reg.) scump. (Vorbe ~.) 8. aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. și pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. și peior.) simandicos. (Aparținea unei familii ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALÉS s. v. selecționare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alés s. n. (pl. alese în loc. pe ~)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alés, -eásă adj., pl. eșĭ, ese. Distins: societate aleasă. Aleasa inimiĭ, femeĭa care ți-a plăcut. Aleșĭ pe sprinceană, aleșĭ tot unu și unu (de ex., despre niște bătăușĭ la alegerĭ); mulțĭ chemațĭ, puținĭ aleșĭ, puținĭ găsițĭ apțĭ, Aleșiĭ satuluĭ, fruntașiĭ satuluĭ (care aveau și rolu de judecătorĭ). Maĭ ales (pop. și vechĭ numaĭ ales), maĭ cu samă, în special. Pe alese și într' ales, alegînd, după alegere. S. n. Alegere: am perdut [!] mult timp cu alesu grîuluĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALÉGE, alég, vb. III. 1. Tranz. A prefera ceva sau pe cineva; a-și fixa preferințele asupra unui fapt sau asupra unei persoane; a decide. 2. Tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota. 3. Tranz. (Pop.) A deosebi dintre alții, a recunoaște dintre mai mulți; a distinge. 4. Tranz. și refl. A (se) împărți formând mai multe grupe. ◊ Expr. (Tranz.) A alege cărare = a despărți părul în două cu pieptenele. ♦ Refl. impers. (Reg.) A apărea clar, limpede. 5. Tranz. A curăța prin selecție. ♦ Fig. A înțelege clar spusele cuiva. 6. Refl. A rămâne cu ceva de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări etc. 7. Refl. A ajunge într-o anumită situație (rea). ◊ Expr. A se alege praf și pulbere sau a se alege praful de cineva (sau de ceva) = a se distruge complet, a nu mai rămâne nimic (din ceva). [Perf. s. alesei, part. ales] – Lat. allegere (= eligere).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ALÉGE alég tranz. 1) (ființe, lucruri, situații) A considera ca fiind mai acceptabil (în raport cu altcineva sau cu altceva); a prefera. 2) (persoane) A desemna prin vot; a vota. 3) pop. A deosebi dintre alții; a distinge. 4) A separa de restul masei. ~ sămânța. ~ untul din zară. 5) A curăța prin selecție. 6) rar A admite cu fermitate; a hotărî; a decide. ◊ Urma alege (sau va alege) la sfârșit se va vedea rezultatul. 7) A face să se aleagă. /<lat. allegere
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE ALÉGE mă alég intranz. 1) A se reuni într-un grup; a se grupa. 2) A rămâne cu ceva (de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări etc.). 3) A ajunge într-o situație (de obicei, defavorabilă). ◊ ~ numai praful (din cineva sau ceva) a se distruge complet. /<lat. allegere
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALÉGE, alég, vb. III. 1. Tranz. A opta pentru ceva sau cineva; a-și fixa preferințele. ◊ Expr. A ales până a cules = s-a păcălit din dorința de a apuca ceva mai bun. ♦ Tranz. și refl. impers. A (se) decide, a (se) hotărî. Urma alege. 2. Tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota; a delega. 3. Tranz. A deosebi dintre alții, a recunoaște dintre mai mulți; a distinge. Nu poți alege care-i boier, care-i coțcar (ALECSANDRI). ♦ Refl. A se despărți dintre alții; a se separa; a ieși în evidență (dintre alții). ♦ Tranz. și refl. A (se) împărți formând mai multe grupe. ◊ Expr. (Tranz.) A alege cărare = a despărți părul în două cu pieptenele. ♦ Refl. impers. A apărea clar, limpede. 4. Tranz. A curăța prin selecție. Să-mi alegeți macul (CREANGĂ). ♦ Fig. A înțelege clar spusele cuiva. 5. Tranz. și refl. A (se) deosebi de rest. Vei bate și putineiul, ca să alegi untul (ȘEZ). 6. Refl. A rămâne cu ceva de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări etc. Dintr-o păreche de boi, m-am ales c-o pungă (CREANGĂ). 7. Refl. A ajunge într-o situație neașteptată. ◊ Expr. A se alege praf și pulbere sau a se alege praful de cineva (sau de ceva) = a se distruge complet. [Perf. s. alesei, part. ales] – Lat. allegere (= eligere).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALÉGE vb. 1. v. selecționa. 2. v. opta. 3. a (se) decide, a (se) fixa, a (se) hotărî, a (se) stabili, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a (se) rezolva, (fig., în Mold. și Transilv.) a (se) cumpăni. (Ei, ai ~?) 4. a vota. (L-au ~ deputat.) 5. a desemna, a învesti, a pune. (Poporul îl ~ domn.) 6. a rămâne. (Cu ce te-ai ~?)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alége (alég, alés), vb. – 1. A selecta, a prefera ceva sau pe cineva. – 2. A distinge, a deosebi. – 3. A decide, a ajunge la un rezultat. – 4. A participa la alegeri. – 5. (refl.) A rămîne cu ceva. – Mr. aleg, aleadzire (alepșu, aleaptă); megl. leg, leaziri. Lat. allĕgĕre (Pușcariu 60; Candrea-Dens., 47; REW 364; DAR); păstrat numai în rom. și în it. alleggere (aver., mil. alezer). După REW, ar putea fi vorba și de lat. ēllĭgere (cf. Körting 3229), părere fără îndoială greșită (cf. BL, V, 87). Der. alegător, s. m. (persoană care votează); alegînd, adv. (înv., cu excepția, în afară de); ales, adj. (select); ales, adv. (înv., mai cu seamă, în special; astăzi se preferă construcția mai ales); ales, s. m. (deputat); ales, s. n. (selecție); alesător, s. m. (înv., arbitru); alesătură, s. f. (procedeu de ornamentare, mai ales la broderii); les, adv. (Basarabia, mai ales).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
aléș, adv. – În mod perfid. Mag. les „pîndă”, cu -a propriu formațiilor adv. (Cihac, II, 476; DAR). – Der. aleșui, vb. (a spiona, a pîndi, a face o ambuscadă).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alége vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alég, 1 pl. alégem, perf. s. 1 sg. aleséi, 1 pl. aléserăm; part. alés
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
într-alés loc. adv.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
nou-alés adj. m., pl. nou-aléși; f. sg. nou-aleásă, pl. nou-alése
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
3) alég, alés, a alége v. tr. (lat. pop. állego, allégere, cl. éligo, elígere. V. culeg, înțeleg). Ĭaŭ un lucru saŭ o ființă din maĭ multe, prefer: a alege un loc. Numesc pin [!] alegere: a alege un deputat. Hotărăsc: urma alege. Separ: a alege grîu de neghină, smîntîna din lapte. A ales pîn' a cules, a tot făcut nazurĭ la ales pînă cînd nu ĭ-a maĭ rămas de ales de cît ceva prost (cînd o fată îĭ tot refuză pe ceĭ ce o cer în căsătorie). V. refl. Cîștig, îmĭ rămîne, îmĭ rezultă: nu m' am ales cu nimic din atîta muncă, praf s' a ales de el (s' a nimicit). Mă deosebesc: mic, mare: nu se maĭ alege.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
aléș, V. leș 2.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALEŠ [áleș], Mikoláš (1852-1913), pictor, decorator, și ilustrator ceh. Operă înspirată din istoria și folclorul național (ciclul „Patria”).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a alege de căpătâi expr. a acosta o prostituată
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a alege pe sprânceană expr. a alege ce e mai bun / ce e mai valoros
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a se alege cu izma expr. (intl.) a nu avea niciun câștig; a avea de pierdut
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink