ALERGĂTÚRĂ, alergături, s. f. Alergare. ◊ Expr. O alergătură de cal = măsură aproximativă (nu prea mare) de distanță. ♦ Deplasare continuă pentru îndeplinirea unor treburi; du-te-vino. ◊ Expr. Cal de alergătură = cal sau, fig., om întrebuințat la toate corvezile. – Alerga + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALERGĂTÚRĂ ~i f. 1) v. A ALERGA. 2) Mișcare istovitoare dintr-un loc în altul (adesea fără rost) după diverse treburi. /a alerga + suf. ~ătură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ALERGĂTÚRĂ, alergături, s. f. Alergare. ◊ Expr. O alergătură de cal = măsură aproximativă de distanță. ♦ Deplasare continuă pentru îndeplinirea unor treburi; du-te-vino. ◊ Expr. Cal de alergătură = cal sau, fig., om întrebuințat la toate corvezile. – Din alerga + suf. -(ă)tură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ALERGĂTÚRĂ s. 1. alergare, fugă, goană, umblătură, umblet, (reg.) ștrapaț, (Ban.) prepurtare, (prin Transilv.) ștrapă. (După ceasuri de ~ și-a rezolvat problema.) 2. cursă, drum. (A făcut două ~ în piață.) 3. v. fugă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

alergătúră s. f., g.-d. art. alergătúrii; pl. alergătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

alergătúră f., pl. ĭ. Rezultatu alergăriĭ: satu e departe de treĭ alergăturĭ de cal. Umblătură multă: nu maĭ pot de atîta alergătură!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink