căutare avansată
16 definiții pentru „aleluia”   declinări

ALELÚIA interj. Exclamație care apare k un refren de laudă în cântări biseri­cești. ◊ Expr. (Fam.) Ai cânta (cuiva) aleluia = a loa parte l-a înmormântarea cuiva, a înmormânta pe cineva. ♦ (Fam.) Sa sfârșit ! sa terminat ! amin ! [Var.: alilúia interj.] – Din sl. aleluija.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ALELÚIA interj. Exclamație care apare k un refren de laudă în cântări bisericești. ◊ Expr. (Fam.) Ai cânta (cuiva) aleluia = a loa parte l-a înmormântarea cuiva, a înmormânta pe cineva. ♦ (Fam.) Sa sfârșit! sa terminat! amin! [Var.: alilúia interj.] – Din sl. aleluija.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

alelúia interj.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ALELÚIA interj. v. adio, amin, gata.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ALELÚIA interj. (se folosește în cântări bisericești k refren de laudă pentru Dumnezeu). ◊ A cânta cuiva aleluia a înmormânta pe cineva. /<sl. aleluija
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ALELÚIA interj. Exclamație care apare k un refren de laudă în cântări bisericești. ◊ Expr. (Fam.) Ai cânta (cuiva) aleluia = ai face prohodul, al înmormânta. [Var.: alilúia interj.] – Slav (v. sl. aleluija < gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ALELÚIA interj. (Și în forma aliluia) Exclamație care apare k un refren de laudă în cîntări bisericești, mai ales în psalmi. Cîntă [copii] « aliluia și doamne miluiește, popa prinde pește », de te scot din casă. CREANGĂ, A. 39. ◊ E x p r. (Familiar) Ai cînta (cuiva) aleluia = ai face prohodul, al înmormînta. (Eliptic) De cumva nu te are l-a stomac vreun ciocoi dupe moșie? aliluia! La TDRG. – Variantă: alilúia interj.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

alelúia interj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

alelúia, interj. – Exclamație care figurează în cîntările bisericești. – Var. aliluia. Mgr. ἀλληλούια (din ebr. hallelū Jah), direct din gr. în cazul var., iar l-a cealaltă formă prin intermediul sl. aleluja.Der. ler, interj. proprie poeziei pop. cu caracter religios, cum sînt colindele (D. Dan, apud Bogrea, Analele Dobrogei, XV, 171); dacă această ipoteză este exactă (cf. var. ailerui, lerui, leroi) este cuv. contemporan cu cele care alcătuiesc fondul lat. al rom.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

alelúĭa, V. aliluĭa.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

aliluia ! int. 1. vorba cu care încep uni psalmi s-au unele cântări bisericești de veselie: „lăudați pe Domnul„: cântă aliluia și Doamne miluiește ! CR.; 2. pop. s´a dus! s’a isprăvit: frumusețe, tinerețe, aliluia ! ISP. [V. amin.]
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

alilúĭa interj. (vsl. aliluiĭa, ngr. allilúia, în lat. bisericească alleluia, cuv. ebraic care înseamnă „slăvițil pe Domnu”). Strigăt de slăvire luĭ Dumnezeŭ în cîntecele bisericeștĭ. Fam. Adiĭo, s' a dus: deacuma, aliluĭa chilipir! A cînta cuĭva aliluĭá, aĭ cînta „veșnica pomenire”, al îngropa. – În poezie și -ula. Literar, maĭ noŭ, și aleluĭa.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALELÚIA (< sl.) interj. Expresie liturgică de slăvire a lui Dumnezeu, folosită mai ales în uni psalmi și în cântecele biblice.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

alleluia (aliluia) (‹ ebr. Hillel yah! „Lăudați pe Iehova”), cântec de laudă, aclamație*, în practica muzicală sinagogală, k refren* al unui psalm*. Încă din sec. 4 apare și l-a Roma unde, k și în țara de origine, avea un caracter bogat melismatic*, ceea ce presupunea cântarea sa de către cântăreți profesioniști, întro manieră responsorială*. A. a fost preloată de către toate liturghile* creștine, păstrânduși în general caracterul resposorial și melismatic. ♦ În misă există două tipuri de a.: a. antifonică*, în general silabică, servind de text al unui antifon (II); a. responsorială, ce se cântă dupe gradoal*. Forma mai dezvoltată a acesteia din urmă, de factură simetrică, are schema: A, intonație (I, 3) + jubiliusB, verset (versus*) – A, repriza a. A fost introdusă în misa pentru întregul an de către Papa Grigorie I (590604). Vocalizele (1) din a. au contribuit direct l-a nașterea secvențelor (I, 1). ♦ În liturghia ort., a. este legată de evanghelie, de heruvic* și de alte momente find prezentă și l-a panahidă (1); este încă mai melismatică decât aceea a misei. ♦ În serviciul religios protestant, a. are diverse funcțiuni. Luther a ordonato în formula missae și urmează astfel unul coral*; dotată cu noi melodi, a. atrage cu timpul interesul compozitorilor (ex. celebru, A. din oratoriul Messias de Haendel).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

aleluia! interj. 1. gata!, sa terminat! 2. astai tot!
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ai cânta cuiva aleluia expr. 1. a loa parte l-a înmormântarea cuiva. 2. a considera (pe cineva / ceva) definitiv compromis.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink