10 intrări
132 de definiții
din care- explicative (82)
- morfologice (34)
- relaționale (7)
- etimologice (4)
- specializate (3)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ALEI interj. v. alelei.
alei i [At: CREANGĂ, P. 88 / V: alele, alelei, dale, dalelei, dalelele[1] / A: dali și alele și, pentru rimă, aleleu / E: ns cf bg олеле] (Îppl) Exclamație folosită ca introducere la invocații, al cărei conținut emoțional variază după felul sentimentului din care se naște invocația (cu excepția notei dureroase).
- Ultimele 3 variante neconsemnate ca intrări principale. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALEI! interj. Exprimă dorință, mustrare, ciudă, mirare, spaimă (se întrebuințează mai ales în poezia populară): Alelei! murguleț mic, Alei! dragul meu voinic, De-ai putea la bătrînețe, Cum puteai la tinerețe (ALECS.-P.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ALEI interj. V. alelei.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALEI interj. (Popular) Alelei. Alei! femeie nepricepută! Ce-ai făcut? CREANGĂ. P. 88. Alei, tu, stea de seară, O să te întreb, drept să-mi spui, Nu știi oare unde-o fi Secu, micul copil? ȘEZ. IV 143.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALEI interj. Alelei.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ALEI interj. pop. v. ALELEI.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aléĭ și eléĭ, aleléĭ și eleléĭ interj. de mirare, teamă și regret: Aleĭ, Doamne, ce vorbești! Aleleĭ, să nu-ĭ lăsațĭ! Aleleĭ pe cînd eram om întreg de mă luptam! (vgr. eleleû, strigăt de luptă; bg. elele, sîrb. lela, rus. vsl. óle). V. și aoleo.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AL, A, ai, ale, art. 1. (Articol posesiv sau genitival, înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, când cuvântul care precedă[1] nu are articol enclitic) Carte a elevului. 2. (Înaintea numeralelor ordinale, începând cu „al doilea”) Clasa a zecea. – Lat. illum, illam.
- Probabil: [...] când cuvântul care îl precedă [...] — cata
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALA, alae, s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). [Pl. pr.: ale. – Var.: ală s. f.] – Din lat. ala.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALĂ s. f. v. ala.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALEE, alei, s. f. Drum într-un parc, într-o grădină etc. așternut cu nisip sau cu prundiș și mărginit de arbori sau de flori. ♦ Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă și scurtă; stradelă, intrare. ♦ Spațiu de circulație mărginit pe ambele părți de elemente arhitecturale. [Pr.: -le-e] – Din fr. allée.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALELEI interj. (Pop.) Exclamație (precedând o invocație) care exprimă mânia, amenințarea, părerea de rău sau entuziasmul. [Var.: alei interj.] – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALELEI interj. (Pop.) Exclamație (precedând o invocație) care exprimă mânia, amenințarea, părerea de rău sau entuziasmul. [Var.: alei interj.] – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ĂL, A, ăi, ale, adj. pron. dem. (Reg.) Cel, cea. Ăl om. [Gen.- dat. sg.: ălui, ălei; gen.- dat. pl.: ălor] – Lat. illum, illa.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ĂLA, AIA, ăia, alea, pron. dem., adj. pron. dem. (Pop. și fam.) Acela, aceea. A venit ăla. Lucrul ăla. ◊ Expr. Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia; gen.-dat. pl.: ălora] – Lat. illum, illa.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ahăl, ahaea[1] pd vz ăl
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
al, a1 [At: COD. VOR. 109/7 / G-D: ~, ~ui, ai, ~lor, f a, alei, ale, alor / Pl: ai, ale / E: lat *illu, illa] 1 arh Formează numeralele ordinale începând cu al doilea. 2 arp Însoțește pronumele posesiv sau numele posesorului, în cazul când substantivul care exprimă obiectul posedat este nearticulat sau însoțit de un atribut nearticulat, legat direct de numele posesorului. 3 arp (În limba veche) Precedă pronumele posesiv atunci când acesta precedă obiectul posedat. 4 arp Precedă pronumele posesiv sau substantivul în cazul genitiv cu rolul de nume predicativ. 5 arp Precedă pronumele posesiv sau substantivul în cazul genitiv când posesorul precedă obiectul posedat. 6 arp (Îs) Ai săi Membrii familiei. 7 arp (Îas) Cei apropiați. 8 arp (Îs) Ale sale Treburile sale. 9 arp (Îas) Averea sa. 10 arp (Îe) Ale tale dintr-ale tale Noi îți aducem din bunurile tale. 11 arp (Îe) ~ dracului Îndrăcit. 12 arp (Îae) Răutăcios. 13 arp (Îs) De-ale gurii Provizii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
al, a2 prn, art vz ăl corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ala, aia prn vz ăl corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ală2 sf [At: DEX2 / Pl: ale / E: lat ala] Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ală1 sf [At: JAHRESBER. III, 313 / V: h~[1] / Pl: nct / E: srb ala, hala] Balaur.
- Variantă consemnată ca intrare principală cu definiție proprie. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ale i vz alelei[1]
- Care face trimitere la alei, unde ale nu figurează. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
alee sf [At: NEGRUZZI, S. I. 45 / P: ~le-e / Pl: ~lei /E: fr allée] 1 Drum (într-un loc închis) mărginit de arbori de amândouă părțile. 2 Stradă plantată cu arbori într-un cartier rezervat pentru locuințe. 3 Stradă lungă care are, pe amândouă părțile, același fel de construcții.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
alele i vz alei
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
alelei i vz alei
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
alelele[1] i vz alei
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ăl, a ad [At: DEX / G-D sg: ~ui, ălei; G-D pl: ălor / Pl: ăi, ăle / E: lat illum, illa] (Pfm) Cel, cea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de gall
- acțiuni
ăla, aia pd, ad [At: DEX / Pl: ăia, ălea / G-D sg: ălui, ălei; G-D pl: ălor / E: lat illu, illa] (Pfm) 1 Acela, aceea. 2 (Îs) Altă aia Ciudățenie. 3 (Îas) Monstru. 4 (Îs) Toate alea Tot ce trebuie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de gall
- acțiuni
ha2 ada vz al
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AI3 art. 👉 AL.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
AI4, ĂI adj. dem. m. pl. 👉 ĂL.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AIA, ĂIA pron. dem. 👉 ĂLA.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
❍AL2 👉 ĂL.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AL1 art. m. (pl. ai; f. sg. a, pl. ale). Se întrebuințează: a) dinaintea adjectivelor și pronumelor posesive: un frate al meu; ai noștri sînt mai mari; b) dinaintea unui genitiv, cînd articolul enclitic nu precedă imediat: oamenii cei mari ai țării; minunatele povești ale Romînilor; c) dinaintea numeralelor ordinale (chiar cînd precede articolul enclitic): al doilea, a treia, veacul al douăzecilea; d) precedat de de, 👉 DE [a3 + art. -l].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
ALĂ = HALĂ1.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ALE1 👉 AL1 .
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ALE2 👉 ĂL.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ALEA 👉 ĂLA.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
*ALEE (pl. alee, alei) sf. Drum pentru plimbări pe marginile căruia sînt plantați arbori: tustrei o luară la goană prin aleele tăcute ale grădinii (VLAH.) [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
*ALEIU sn. (DLVR.) = ALEE.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ALELE(I)! ALELEU! ALELELE! 👉 ALEI: Alelei! Doamne, cum sburau Voinicii toți cu mine! (ALECS.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ALEOLEO! = ALEI!
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ĂL, ❍AL pron. adj. dem. m. pop. (pl. ăi, gen.-dat. sg. ălui, pl. ălor; – f. sg. a, pl. ale, gen.-dat. sg. ălei, ăi, pl. ălor) = CEL: ăl mai mare; ăl de colo; sări, cutăriță, de suflă în ăl foc (DLVR.) [lat. ĭllum, ĭllam].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
ĂLA, ❍ALA pron. adj. dem. m. pop. (pl. ăia, gen.-dat. sg. ăluia, pl. ălora; f. sg. aia, pl. alea, gen.-dat. sg. ăleia, pl. ălora) = ACELA, ACEEA: dă laudă sfîntului că trecuse noaptea aia lungă (ISP.); vorba ăluia, proverb, zicătoare; d’aia, de aceea; de ce... d’aia (sau de aia...), cu cît... cu atît...: de ce creștea, d’aia se făcea mai frumoasă (ISP.); 👉 URS ¶ ALTĂ-AIA, ALTE-ALEA, 👉 ALT I. [ăl].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AL, A, ai, ale, art. 1. (Articol posesiv sau genitival, înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, când cuvântul care precedă nu are articol enclitic) Carte a elevului. 2. (Înaintea numeralelor ordinale, începând cu „al doilea”) Clasa a zecea. – Lat. illum, illam.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALĂ s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). – Din lat. ala.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALEE, alei, s. f. Drum într-un parc, într-o grădină etc. așternut cu nisip sau cu prundiș și mărginit de arbori sau de flori. ♦ Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă și scurtă; stradelă, intrare. ♦ Spațiu de circulație, mărginit pe ambele părți de elemente arhitecturale. [Pr.: -le-e] – Din fr. allée.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ĂL, A, ăi, ale, adj. dem. (Pop. și fam.) Cel, cea. Ăl om. [Gen.-dat. sg.: ălui, ălei; gen.-dat. pl.: ălor] – Lat. illum, illa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ĂLA, AIA, ăia, alea, pron. dem., adj. dem. (Pop. și fam.) Acela, aceea. A venit ăla. Lucrul ăla. ◊ Expr. Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia; gen.-dat. pl.: ălora] – Lat. illum, illa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ALĂ, ale, s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). – Din lat. ala.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
AL, A, ai, ale, art. 1. (Întrebuințat ca articol posesiv sau genitival înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, cînd cuvîntul care precedă nu are articol enclitic) Mi se făcuse dor de Șebiș... Și mai cu seamă de voi, tovarăși ai copilăriei mele. BENIUC, V. 22. Fiul craiului... iese afară în grădină și începe a plînge în inima sa, lovit fiind în adîncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui său. CREANGĂ, P. 189. Iepele erau ale lui, și cînd le grijea, grijite erau. CREANGĂ, P. 104. Nevasta acestui sărac era muncitoare... iar a celui bogat era pestriță la mațe. CREANGĂ, P. 59. Lung e drumul Clujului, Dar mai lung al dorului; Al Clujului se sfîrșește, Al dorului mă topește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92. ◊ (Posesorul e numit înaintea obiectului posedat) D-voastră, cinstiți oaspeți [zise spînul], se vede că pașteți boboci, de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta. CREANGĂ,. P. 233. Duce-m-aș cu luna-n stele, Nu mă pot de-a mîndrei jele! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 88. ◊ (Precedat de un «de» partitiv) Cîtă apă-i pe vîlcele, Sînt tot lacrimi de-ale mele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 218. ◊ Loc. adj. și adv. Al dracului (sau naibii) v. drac, naiba. ◊ Expr. De-ale gurii v. gură. 2. (Întrebuințat înaintea numeralelor ordinale, începînd cu «al doilea») Elev în clasa a opta. ◊ Virgiliu este în anul al treilea la Facultatea de drept. CARAGIALE; O. II 208.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALEE, alei, s. f. Drum într-un parc, într-o pădure sau într-o grădină, așternut cu nisip sau cu prundiș și mărginit de arbori sau de flori. Pe alee vîntul oftează solitar. BENIUC, V. 139. Vîntul înfiora pe alee frunzele uscate. C. PETRESCU, S. 243. La capătul ateii de castani își înalță fruntea o placardă strîmbă. SAHIA, N. 116. ♦ Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă și scurtă (mărginită de construcții cam de același fel). Aleea N. Beldiceanu. – Pl. și: alee (CAMIL PETRESCU, U. N. 181, EMINESCU, N. 28).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALELEI interj. (Popular) Exclamație care precedă o invocație, exprimînd un sentiment de mînie sau de părere de rău. Alelei, boieri hapsîni, Face-v-ar vîntu țărîni! Că ați fost pînă mai ieri Mari și tari peste averi. DEȘLIU, M. 63 Alelei, hoț de copil, tu cu oile mi-ai păscut iarba, iar eu îți voi mînca capul. BOTA, P. 46. Alelei, tu, Costco, frate, Spune-ne ce gînd te bate? COȘBUC, P. I 130. Alelei, murguleț mic... De-ai putea la bătrînețe, Cum puteai la tinerețe! ALECSANDRI, P. P. 73. ♦ Exclamație de entuziasm. Alelei! pentru tîrnăcoape și seceri. Pentru marea poftă de viață, Pentru aceste proaspete petreceri, Pentru avînturi și pentru întreceri, Pentru sculatul de dimineață! DEȘLIU, G. 19.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ĂL, A, ăi, ale (Munt. în vorbirea puțin îngrijită, precedînd un nume) Cel, cea. Fiecare nevastă, afară de a întîi, a venit în casa lui bunicu-tău cu copiii de la alt bărbat. STANCU, D. 94. Bărbat are bun... Ca pîinea a bună. PANN, P. V. II 97. ◊ (Substantive adjective, locuțiuni adverbiale etc.) Ale rele să le spele, ale bune să s-adune. ◊ (Cu valoare de pron. dem.) Treceam pe drum alaltăieri cu căruța, pe un’se de termină moșia beiului, a din Vădastra. DUMITRIU, B. F. 26. ◊ Ăl de... = cel care. Ăl de știe carte are patru ochi. ♦ (Adjectival) Renumit; (ironic, mai ales în construcții negative) cine știe ce. Că doar nu ești ăl voinic, Ci, bade, ești de nimic. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 232. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. ălui, ălei, gen.-dat. pl. ălor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ĂL pron. dem. m. v. ăla.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ĂLA, AIA, ăia, alea pron. dem. (În vorbirea puțin îngrijită și în texte cu colorit dialectal) Acela, aceea. Calul bun și mîndrele, Alea-mi mănîncă zilele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. ◊ Expr. De ce..., de aia... = cu cît..., cu atît... De ce joc, d-aia-aș juca. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 362. Altă aia = ciudățenie, monstru. Se minuna ca de altă aia. ISPIRESCU, U. 35. Toate alea = tot ce trebuie, toate cele. Puse toate alea la cale pentru drum. ISPIRESCU, L. 16. Cîte alea toate = fel de fel de lucruri. Îi toacă la ureche cîte alea toate. ◊ (Precedat de un «de» calificativ) Unde începu o ploaie d-alea de părea că toarnă cu găleata. ISPIRESCU, L. 28. ◊ (Substantivat, cu sens peiorativ) Un ăla = un oarecare. Un ăla... un prăpădit de amploiat. CARAGIALE, O. I. 44. Să-și mănînce ea tinerețile cu un ăla. CARAGIALE, O. I. 50. ◊ (Adjectival) Să-mi aduci pe muierea aia! NEGRUZZI, S. III 315. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. ăluia, ăleia, gen.-dat. pl. ălora. – Variantă: ăl, ăi (TEODORESCU, P. P. 330), pron. dem. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AL, A, ai, ale, art. 1. (Articol posesiv sau genitival, înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, cînd cuvîntul care precedă nu are articol enclitic) Nevasta acestui sărac era muncitoare... iar a celui bogat era pestriță la mațe (CREANGĂ). 2. (Înaintea numeralelor ordinale, începînd cu „al doilea”) Clasa a zecea. – Lat. illum, illam.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ALEE, alei, s. f. 1. Drum într-un parc, într-o grădină etc. așternut cu nisip sau cu prundiș și mărginit de arbori sau de flori. ♦ Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă și scurtă, intrare. ♦ Fîșie dintr-o arteră largă de circulație, avînd destinații speciale. 2. Înșiruire pe două rînduri de elemente arhitecturale de același fel. – Fr. allée.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ALELEI interj. Exclamație (precedînd o invocație) care exprimă mînia, părerea de rău sau entuziasmul.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ĂL, A, ăi, ale, adj. dem. (În vorbirea puțin îngrijită) Cel, cea. ◊ (Cu valoare de pron. dem.) Moșia beiului, a din Vădastra (DUMITRIU). ♦ Renumit; (ir.) cine știe ce. Că doar nu ești ăl voinic, Ci, bade, ești de nimic (JARNÍK-BÎRSEANU). [Gen.-dat. sg.: ălui, ălei; gen.-dat. pl.: ălor] – Lat. illum, illa.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ĂLA, AIA, ăia, alea, pron. dem. (În vorbirea puțin îngrijită) Acela, aceea. ◊ Expr. De ce..., de aia... = cu cît..., cu atît... Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. Cîte alea toate = fel de fel de lucruri. ◊ (Substantivat, peior.) Un ăla = un om oarecare, fără importanță. ◊ (Adjectival) Lucrul ăla. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia, gen.-dat. pl.: ălora] – Lat. illum, illa.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ALĂ s.f. Unitate romană de cavalerie. [< lat. ala].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALEE s.f. 1. Drum într-un parc, într-o grădină etc. avînd pe margini arbori sau flori. ♦ Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă și scurtă, intrare. 2. Înșiruire pe două rînduri a unor elemente arhitecturale de același fel. [Pron. -le-e, pl. -lei. / < fr. allée].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALĂ s. f. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari. (< lat. ala)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ALEE s. f. 1. drum într-un parc, într-o grădină, pe margini cu arbori, flori. ◊ stradă îngustă; intrare. 2. înșiruire pe două rânduri a unor elemente arhitectuale. (< fr. allée)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AL a (ai, ale) art. (se folosește: a) înaintea unui substantiv în genitiv sau înaintea unui pronume posesiv; b) înaintea numeralelor ordinale) Tovarăș al copilăriei mele. Al meu. Al doilea. /<lat. illum, illam
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ALEE ~i f. 1) Drum într-un parc sau într-o grădină publică. 2) Stradă îngustă și scurtă mărginită de arbori. [ G.-D. aleii; Sil. -le-e] /<fr. allée
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ALELEI interj. (se folosește pentru a exprima mirare, ciudă, mânie sau părere de rău). [Sil. -lei] /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
a art. V. al.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
al (f. a) 1. art. m. precede pronume, numerale și substantive: al meu, al doilea, al școlarului; 2. f. pl. cele lucruri: toate alea, de ale gurii. [Lat. ILLUM, ILLAM a produs, întonat sau aton: el (f. ea), al și ăl (f. a)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ală f. 1. în Oltenia, un fel de balaur ce stârnește vântul turbat sau furtunile; 2. Tr. (hală) duh rău, incub (v. haluit). [Serb. ALA, balaur aducător de nor și grindină].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
alee f. trecere îngustă, drum între două rânduri de arbori: luna, scut de aur, strălucește prin alee EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
alelei! int. strigăt de chemare, de îmbărbătare sau de compătimire: alelei! murguleț mic! POP. [V. aleu].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
altă-aia f. monstru: se minună ca de altă-aia ISP. ║ pl. alte-ale, eufemistic: 1. nebunie, toane: apucată ca de alte-ale, o rupse la picior ISP.; 2. paralizie, epilepsie: îl băgă în alte-ale.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ăl (f. aia) art. cel: degetul ăl mic. ║ pr. acel: să te ferească ăl de sus; vorba ăluia, proverb [V. al].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
al art. m. care arată gen.: al meŭ, al lor, al unuĭa, al omuluĭ; art. m. la nom. numeralelor ordinale: al doilea, și’n expresiunea alde. V. alde.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ále (vest) 1) art. fem. pl. îld. cele: casele ale de colo, casele alea marile (cele marĭ), te apucă alte alea de frică (alte celea, altceva, adică „paralizia”); 2) art. care arată gen. pl. fem. (în est a): ale mele, ale lor, ale uneĭa, ale femeiĭ, de ale lumiĭ (lucruri din ale lumiĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*alée, V. aleĭe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*aléĭe f., pl. eĭ (fr. allée, d. aller, a merge). Cărare maĭ lată și îngrijită într’o grădină, într’un crîng orĭ pintr’un șir de copacĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ăl, a pron. și art., pl. ăĭ, ale; ăla, aĭa, pl. ăĭa, alea. Vest. Cel, cea: ăl-lalt (cel-lalt). Vorba ăluĭa, vorba celuĭa, adică „după cum zice o vorbă, un proverb”.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*contra-aleĭe orĭ contraaleie f., pl. eĭ (fr. contre-allée). Aleĭe laterală paralelă alteĭa principale.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
eléĭ și eleléĭ, V. aleĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!alei (pop.) interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
!a5 v. al2
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
a3 v. al1
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ai1 v. al1
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ai2 v. al2
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
aia v. ăla
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
al1 art.[1] m., pl. ai; f. a, pl. ale; g.-d. pl. m. și f. alor (alor lui/săi, de-ai voștri, de-ale gurii)
- Considerat în GALR marcă a genitivului. — Anonim
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
al2 pr.[1] m., pl. ai; f. a, pl. ale; g.-d. pl. m. și f. alor (prietenul lui Ion și al meu)
- Considerat în GALR pr. semiindependent. — Anonim
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!ală s. f., g.-d. art. alei; pl. ale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
alee s. f., art. aleea, g.-d. art. aleii; pl. alei, art. aleile (desp. -le-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ăl1 (reg.) adj. pr. antepus m., g.-d. ălui, pl. ăi; f. a, g.-d. ălei, pl. ale, g.-d. pl. m. și f. ălor (ăl om)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ăl2 (reg.) art. m., g.-d. ălui, pl. ăi; f. a, g.-d. ălei, pl. ale, g.-d. pl. m. și f. ălor (omul ăl bun)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ăla (fam.) pr. m., adj. pr. postpus m., g.-d. ăluia, pl. ăia; f. aia, g.-d. ăleia, pl. alea, g.-d. pl. m. și f. ălora (omul ăla bun)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
a5 art. v. al, ăl1
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a4 adj. pr. v. ăl1
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-l prep. + pr. (a-l da)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ai1 art. v. al
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
al art. m., pl. ai; f. a, pl. ale; g.-d. pl. m. și f. alor (~ lui, ~ săi)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ala (lat.) s. f., pl. alae [ae pron. e] (-lae)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
alee s. f., art. aleea, g.-d. art. aleii; pl. alei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
alelei/alei (pop.) interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ăl2 (reg.) art. m. (omul ăl bun), g.-d. ălui, pl. ăi; f. a, g.-d. ălei, pl. ale, g.-d. pl. m. și f. ălor
- sursa: DOOM 2 (2005)
- acțiuni
ăl1 (reg.) adj. pr. antepus m. (ăl om); g.-d. ălui, pl. ăi; f. a, g.-d. ălei, pl. ale, g.-d. pl. m. și f. ălor
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ăla (fam.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ăla), g.-d. ăluia, pl. ăia; f. aia, g.-d. ăleia, pl. alea, g.-d. pl. m. și f. ălora
- sursa: DOOM 2 (2005)
- acțiuni
al art. m., pl. ai; f. sg. a, pl. ale, g.-d. m. și f. alor
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ală (unitate romană de cavalerie) s. f., g.-d. art. alei; pl. ale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
alee s. f., art. aleea, g.-d. art. aleii; pl. alei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
alelei/alei interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ăl adj. m. (antepus), art. m., g.-d. ălui, pl. ăi; f. sg. a, g.-d. ălei, pl. ale, g.-d. m. și f. ălor
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ăla pr. m., adj. m. (postpus), g.-d. ăluia, pl. ăia; f. sg. aia, g.-d. ăleia, pl. alea, g.-d. m. și f. ălora
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
alee, pl. alei
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
ăla
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
de-al doilea
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
alee, -leea a., -leei gen. a., -lei pl., -leile pl. a.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ALEE s. fundătură, intrare, (reg.) fundac, (înv.) impas.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ĂLA pron. v. acela.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OCHIUL-BOULUI-A-FERIGEI s. v. năprasnică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ALEE s. fundătură, intrare, (reg.) fundac, (înv.) impas.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ăl adj., pron. v. CEL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ăla pron. v. ACELA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ochiul-boului-a-ferigei s. v. NĂPRASNICĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
alei, interj. – Introduce o invocație cu o puternică nuanță afectivă. – Var. alelei, dale(lei). – Mr. alai. Creație expresivă, cf. aoleu. Suidas menționează pe eleleu „acclamatio bellica”, cf. bg. ólele, tc. hele.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
al (f. a, pl. ai, ale), art. – 1. Art. caracteristic al numeralului ordinal. – 2. Art. caracteristic pentru aproape toate cazurile de gen. (uzul impune: fereastra casei; dar acesta este unicul caz în care se face abstracție de art. a, cf. o fereastră a casei; noua fereastră a casei; fereastra nouă a casei; fereastra este a casei). 3. Art. caracteristic al pron. pop. – 4. Folosit în mod absolut, fără indicarea obiectului posedat, înseamnă „fiul lui”: ai Galeongiului (Iorga), fiii Galeongiu. A dat naștere la numeroase patronime, mai ales în Bucov.: Asiminei „fiul Siminei”. – 5. Fără indicarea posesorului, poate însemna: „tot ce se referă la”: după cît spun cunoscătorii în ale fripturii de batal (Sadoveanu). Lat. ille, illa, prin faza intermediară el, ea, care este pron. pers. (Pușcariu 53; DAR; D. Găzdaru, Descendenții demonstrativului latin ille în limba romînă, Iași, 1929).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
al adj. și pron. – 1. Acela, cel (care): vrăjitorul ăla (Eliade); una din fetele lui Zamfirache, a de s-a logodit cu Ilie bogasierul (Caragiale). – 2. Cel (art. caracteristic al superlativului relativ: a mai frumoasă (Voiculescu) (cu această folosire este fam. și se preferă cel). – 3. Antepus, substituie uneori art. enclitic, cu scopul de a întări semnificația demonstrativă: unde începu reteveiul a le înmuia ale oase (Ispirescu). – 4. (S.) Ceva nedefinit, persoană (cînd este m.) sau obiect (cînd este f.) care nu poate fi descrisă sau desemnată cu nume propriu: numai ce mă pomenesc cu un ăla (Caragiale). – 5. (Vulg.; în Munt.) A (se) ăla, vb. invariabil, poate indica orice acțiune, în cazurile în care nu se găsește la moment cuvînt propriu, sau se dorește evitarea unui cuvînt indecent. ♦ Decl. ca adj. antepus: ăl, gen. ălui, pl. ăi, gen. ălor; f. a, gen. ălei, pl. ale, gen. ălor. Ca adj. postpus și ca pron. primește un -a paragogic; suferă modificări numai f. sing. aia. Multe var. incorecte. Formele mold. substituie de obicei pe ă inițial printr-un a. Lat. ille, illa. Prin originea sa, și în parte prin întrebuințare, se confundă cu cuvîntul precedent, de care s-a separat doar într-o epocă relativ recentă. În limba actuală nu este posibil să se mai confunde, astfel încît al rămîne pentru a desemna relațiile de posesie (și numeralul ordinal), pe cînd folosirea lui ăl se confundă cu a lui acel(a) sau cel(a). Într-adevăr, limba literară confundă constant ăl 1 și 2 cu acel(a) și ăl 3 cu cel(a), și preferă formele acestea din urmă, întrucît consideră cuvîntul ăl ca avînd o anume nuanță de vulgaritate sau, cel puțin, de familiaritate. În sensurile 3-5 este de neînlocuit, fiind vorba în aceste trei cazuri de construcții proprii rom. Sensul 4 răspunde aceleiași necesități ca fr. machin, truc, chose, sau sp. chisme. Pentru sensul 5 cf. sp. aquellar, (a)quillotrar. Complexitatea problemei adj. și pron. dem. în rom. se explică prin numeroasele sale întrebuințări nuanțate diferit, și în același timp prin originea lor unică. Într-adevăr, lat. ille a avut patru rezultate diferite (cf. Găzdaru și DAR, s. v. al): pron. pers. el, f. ea; art. encl. -l sau -le, f. -a; art. pos. al, f. a; și adj. și pron. ăl, f. a. La acestea s-ar putea adăuga seria de compuși de la ille, ca cel și acel. Toate sensurile fundamentale ale seriei coincid cu uzul sp. și romanic în general: muntele; al doilea; al meu; ăl mai frumos. Comp. alde, art. invar. (circumlocuțiune dem., care indică o referință la ceva cunoscut): alde mă-sa (Ispirescu); alde taica (Jipescu); un cioflingariu d-alde tine (Creangă). Este comp. din ăl cu de. Pentru a înțelege comp., trebuie plecat de la expresii cum sînt: săracul ăl(a) de Ion, astfel încît construcția este eliptică, prin suprimarea unui adj. Construcția se reduce la ăl de, unde de are sens relativ: ăl de ieri. DAR dă altă explicație, bazată pe necesitatea de a exprima un pl. indef., ceea ce nu pare a corespunde nici intenției construcției, nici sing. invar. al lui alde. Cf. Philippide, Principii, 138.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ală (ale), s. f. – Monstru care dezlănțuie furtunile, în credința pop. – Var. hală. Bg. sb., (h)ala.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
altă-aia, alte-alea, s.f. (pop.) 1. monstru 2. epilepsie, paralizie 3. (la pl.) nebunii, toane
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
al loco (loc. it. „la loc”), indicație de revenire la normal după un pasaj având indicația all’ ottava*; sin. loco (1).
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
al rovescio (loc. it., „în răsturnare, pe dos”) v. recurență.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
aia pron. dem. (pop. eufem.) 1. penis 2. vulvă, vagin
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ăl mai tare din parcare expr. (iron.) individ grozav / formidabil
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: a-lae
- pronunție: ale
cuvânt din altă limbă (I4) Pluralul lui ala. Surse flexiune: DOOM 2 |
|
substantiv feminin (F143) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P21) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
|
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P22) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
|
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P21) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
|
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume compus | masculin | feminin | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
|
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
aleiinterjecție
- 1. Exclamație folosită ca introducere la invocații, al cărei conținut emoțional variază după felul sentimentului din care se naște invocația (cu excepția notei dureroase). MDA2 DLRLC DLRMsinonime: alelei
- Alei! femeie nepricepută! Ce-ai făcut? CREANGĂ. P. 88. DLRLC
- Alei, tu, stea de seară, O să te întreb, drept să-mi spui, Nu știi oare unde-o fi Secu, micul copil? ȘEZ. IV 143. DLRLC
-
etimologie:
- олеле MDA2
al, aarticol
- 1. Articol posesiv sau genitival. DEX '09 DEX '98
- 1.1. Se folosește înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, când cuvântul care precedă nu are articol enclitic. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Carte a elevului. DEX '09
- Mi se făcuse dor de Șebiș... Și mai cu seamă de voi, tovarăși ai copilăriei mele. BENIUC, V. 22. DLRLC
- Fiul craiului... iese afară în grădină și începe a plînge în inima sa, lovit fiind în adîncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui său. CREANGĂ, P. 189. DLRLC
- Iepele erau ale lui, și cînd le grijea, grijite erau. CREANGĂ, P. 104. DLRLC
- Nevasta acestui sărac era muncitoare... iar a celui bogat era pestriță la mațe. CREANGĂ, P. 59. DLRLC
- Lung e drumul Clujului, Dar mai lung al dorului; Al Clujului se sfîrșește, Al dorului mă topește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92. DLRLC
- 1.1.1. Se folosește când posesorul e numit înaintea obiectului posedat. MDA2 DLRLC
- D-voastră, cinstiți oaspeți [zise spânul], se vede că pașteți boboci, de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta. CREANGĂ,. P. 233. DLRLC
- Duce-m-aș cu luna-n stele, Nu mă pot de-a mîndrei jele! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 88. DLRLC
- Cîtă apă-i pe vîlcele, Sînt tot lacrimi de-ale mele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 218. DLRLC
-
-
- 1.2. Precedă pronumele posesiv sau substantivul în cazul genitiv cu rolul de nume predicativ. MDA2
- 1.3. Precedă pronumele posesiv sau substantivul în cazul genitiv când posesorul precedă obiectul posedat. MDA2
- 1.4. Se folosește înaintea numeralelor ordinale, începând cu „al doilea”. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Clasa a zecea. DEX '09
- Elev în clasa a opta. DLRLC
- Virgiliu este în anul al treilea la Facultatea de drept. CARAGIALE; O. II 208. DLRLC
-
- Ai săi = membrii familiei. MDA2
- Cei apropiați. MDA2
-
- Ale sale = treburile sale. MDA2
- Averea sa. MDA2
-
- Ale tale dintr-ale tale = noi îți aducem din bunurile tale. MDA2
-
etimologie:
- illum, illam DEX '09 DEX '98
ală, alesubstantiv feminin
- 1. Balaur. MDA2sinonime: balaur
etimologie:
- ala, hala MDA2
ală, alesubstantiv feminin
- 1. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
etimologie:
- ala DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
alee, aleisubstantiv feminin
- 1. Drum într-un parc, într-o grădină etc. așternut cu nisip sau cu prundiș și mărginit de arbori sau de flori. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
- Pe alee vîntul oftează solitar. BENIUC, V. 139. DLRLC
- Vîntul înfiora pe alee frunzele uscate. C. PETRESCU, S. 243. DLRLC
- La capătul aleii de castani își înalță fruntea o placardă strîmbă. SAHIA, N. 116. DLRLC
- 1.1. Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă și scurtă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
- Aleea N. Beldiceanu. DLRLC
-
- 1.2. Fâșie dintr-o arteră largă de circulație, având destinații speciale. DLRM
- 1.3. Spațiu de circulație mărginit pe ambele părți de elemente arhitecturale. DEX '09 DN
- diferențiere Stradă lungă care are, pe amândouă părțile, același fel de construcții. MDA2
-
-
- comentariu Plural și: alee. DLRLC
etimologie:
- allée DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
aleleiinterjecție
- 1. Exclamație (precedând o invocație) care exprimă mânia, amenințarea, părerea de rău sau entuziasmul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Alelei, boieri hapsîni, Face-v-ar vîntu țărîni! Că ați fost pînă mai ieri Mari și tari peste averi. DEȘLIU, M. 63. DLRLC
- Alelei, hoț de copil, tu cu oile mi-ai păscut iarba, iar eu îți voi mînca capul. BOTA, P. 46. DLRLC
- Alelei, tu, Costeo, frate, Spune-ne ce gînd te bate? COȘBUC, P. I 130. DLRLC
- Alelei, murguleț mic... De-ai putea la bătrînețe, Cum puteai la tinerețe! ALECSANDRI, P. P. 73. DLRLC
- Alelei! pentru tîrnăcoape și seceri. Pentru marea poftă de viață, Pentru aceste proaspete petreceri, Pentru avînturi și pentru întreceri, Pentru sculatul de dimineață! DEȘLIU, G. 19. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
ăl, aadjectiv pronominal
- 1. Cel. MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: cel
- Ăl om. DEX '09 DEX '98
- Fiecare nevastă, afară de a dintîi, a venit în casa lui bunicu-tău cu copiii de la alt bărbat. STANCU, D. 94. DLRLC
- Bărbat are bun... Ca pîinea a bună. PANN, P. V. II 97. DLRLC
- 1.1. Substantivează adjective, locuțiuni adverbiale etc. DLRLC
- Ale rele să se spele, ale bune să s-adune. DLRLC
-
- 1.2. Are valoare de pronume demonstrativ. DLRLC
- Treceam pe drum alaltăieri cu căruța, pe un’se termină moșia beiului, a din Vădastra. DUMITRIU, B. F. 26. DLRLC
-
- 1.3. Ăl de... = cel care. DLRLC
- Ăl de știe carte are patru ochi. DLRLC
-
- 1.4. (Mai ales în construcții negative) Cine știe ce. DLRLCsinonime: renumit
- Că doar nu ești ăl voinic, Ci, bade, ești de nimic. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 232. DLRLC
-
-
etimologie:
- illum, illa DEX '09 MDA2 DEX '98
ăla, aiapronume, adjectiv pronominal
- 1. Acela. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: acela
- A venit ăla. Lucrul ăla. DEX '09
- Calul bun și mîndrele, Alea-mi mîncă zilele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. DLRLC
- Unde începu o ploaie d-alea de părea că toarnă cu găleata. ISPIRESCU, L. 28. DLRLC
- 1.1. Un ăla = un oarecare. DLRLC
- Un ăla... un prăpădit de amploiat. CARAGIALE, O. I. 44. DLRLC
- Să-și mănînce ea tinerețile cu un ăla. CARAGIALE, O. I. 50. DLRLC
- Să-mi aduci pe muierea aia! NEGRUZZI, S. III 315. DLRLC
-
- De ce..., de aia... = cu cât..., cu atât... DLRLC
- De ce joc, d-aia-aș juca. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 362. DLRLC
-
- Altă aia = ciudățenie, monstru. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: ciudățenie monstru
- Se minuna ca de altă aia. ISPIRESCU, U. 35. DLRLC
-
- Toate alea = tot ce trebuie. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Puse toate alea la cale pentru drum. ISPIRESCU, L. 16. DLRLC
-
- Câte alea toate = fel de fel de lucruri. DLRLC
- Îi toacă la ureche câte alea toate. DLRLC
-
-
etimologie:
- illum, illa DEX '09 MDA2 DEX '98
ochiul-boului-a-ferigeisubstantiv masculin articulat
- 1. Năprasnică. Sinonimesinonime: năprasnică