3 intrări
13 definiții
- explicative DEX (6)
- argou (1)
- arhaisme și regionalisme (6)
Explicative DEX
alduit2, ~ă a [At: ANON. CAR. / P: ~du-it / Pl: ~iți, ~e / E: aldui] (Trs) Binecuvântat2.
alduit1 sn [At: DA / P: ~du-it / Pl: ~uri / E: aldui] (Trs) Binecuvântare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aldui vt [At: POMPILIU, B. 1004 / P: ~du-i- / Pzi: ~esc / E: mg aldani] (Trs) A binecuvânta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
†ALDUI (-uesc) vb. tr. 1 tr.-Carp. A binecuvînta (întrebuințat deseori în salutări): să te alduească D-zeu ¶ 2 iron. Mold. A lovi cu putere (RV.-CRG.) [ung. áldani].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ALDUI, alduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) 1. (În formule de salut) A binecuvînta. 2. (Ir.) A lovi (cu putere). – Magh. áldani.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de cornel
- acțiuni
alduĭésc v. tr. (ung. áldani, a binecuvînta. V. aldămaș). Trans. Binecuvîntez. Mold. Iron. (infl. de altoĭesc). Croĭesc, aplic o lovitură: ĭ-a alduit o nuĭa (Șez. 33,26), l-a alduit c’o nuĭa.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Argou
aldui, alduiesc v. t. (intl.) a lovi cu putere în cap
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
ALDUIT adj. (Ban., Criș., Trans. SV) Binecuvîntat. Să știm dară dintr-aceastea din toate cît sînt de alduiț și de blagosloviț aceia oameni pre carii i-au alduit milostivul Dumnezău. SA, 47r. Alduit, -ĕ. Benedictus, -a. AC, 327. Alduită ești tu între muieri. MISC. SEC. XVII, 20r. Ești alduită între muieri și e alduit rodul zgăului tău. CAT. B, 19; cf. MISC. SEC. XVII, 22r, 31r, 44r, 59r; CAT. B, 20, 53, 56, 59. Etimologie: aldui. Vezi și aldui, alduială, alduitură.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
alduit, -ă, alduiți, -te, adj. 1. Binecuvântat. 2. (fig.) Lovit. – Din aldui.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ALDUI vb. (Ban., Criș., Trans. SV) A binecuvînta. Blagoslovască pre voi Dumnezău și vă alduiască. MOL. 16761, 184r. Alduiĕsk. Benedico. AC, 327. Să vor aldui cu coconi. PP, 76v. El mă înderepteze, mă alduiască, mă păzească. CAT. B, 53; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; SA, 42v, 47r; MOL. 1695, 50v; VISKI, apud TEW; VCC, 10, 14, 22; MISC. SEC. XVII, 8r, 10v, 22r, 26r, 60r, 97r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; CAT. B, 55. Etimologie: magh. áldani. Vezi și alduială, alduit, alduitură.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
aldui, alduiesc, v.t. 1. A binecuvânta. 2. (fig.) A lovi, a plesni (pe cineva). – Din magh. áldani „a binecuvânta” (DER, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aldui, alduiesc, vb. intranz. – 1. A binecuvânta (D. Pop, 1978). 2. (fig.) A lovi, a plesni (pe cineva). – Din magh. áldani „a binecuvânta” (Scriban, DER, DLRM, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aldui, alduiesc, vb. intranz. – 1. A binecuvânta (D. Pop 1978). 2. A lovi pe cineva, a plezni. – Din magh. áldani „a binecuvânta”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
alduit, alduităadjectiv
- 1. Binecuvântat. MDA2sinonime: binecuvântat
etimologie:
- aldui MDA2
alduit, alduiturisubstantiv neutru
- 1. Binecuvântare. MDA2sinonime: binecuvântare
etimologie:
- aldui MDA2
aldui, alduiescverb
- 1. În formule de salut: binecuvânta. MDA2 DLRMsinonime: binecuvânta
- 2. A lovi (cu putere). DLRMsinonime: lovi
etimologie:
- áldani MDA2 DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.