ALBIÚȚĂ, albiuțe, s. f. Diminutiv al lui albie; albioară. [Pr.: -bi-u-] – Albie + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALBIÚȚĂ, albiuțe, s. f. Diminutiv al lui albie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ALBIÚȚĂ s. v. albioară.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

albiúță s. f. (sil. -bi-u-), g.-d. art. albiúței, pl. albiúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink