ALBIOÁRĂ, albioare, s. f. Albiuță. [Pr.: -bi-oa-] – Albie + suf. -ioară.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALBIOÁRĂ, albioare, s. f. Albiuță. – Din albie + suf. -ioară.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALBIOÁRĂ s. albiuță, copăiță, covățică, (pop.) covățea. (~ de frământat aluatul.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
albioáră (albiuță) s. f. (sil. -bi-oa-), g.-d. art. albioárei; pl. albioáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
1) albioáră f., pl. e (lat. pop. albióla, cl. alvéola. V. alveolă). Albie mică.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
2) albioáră f., pl. e (dim. d. alb). Munt. Begliță.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALBIÓR, -OÁRĂ, albiori, -oare, adj. Albișor. [Pr.: -bi-or] – Alb + suf. -ior.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALBIÓR, -OÁRĂ, albiori, -oare, adj. Albișor. – Din alb2 + suf. -ior
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
albiór adj. m. (sil. -bi-or), pl. albióri; f. sg. albioáră, pl. albioáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink