ALBIȘÓR, -OÁRĂ, albișori, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. Diminutiv al lui alb; albior. II. S. m. și f. (Iht.) Obleț. III. S. m. 1. Nume dat unor bureți comestibili. 2. (Pop.; la pl.) Bani de argint. IV. S. f. Albitură (2). 2. Varietate de viță de vie cu struguri albi. – Alb + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALBIȘÓR1, albișori, s. m. 1. (Iht.) Obleț. 2. (Pop.; la pl.) Bani de argint. 3. Nume dat unor bureți comestibili. – Din alb2 + suf. -ișor.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALBIȘÓR2, -OÁRĂ, albișori, -oare, adj. Diminutiv al lui alb2.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
albișór adj. m., s. m., pl. albișóri; f. sg. albișoáră, pl. albișoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
albișór, -oáră adj. Cam alb.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALBIȘOÁRĂ ~e f. Pește mic dulcicol de talie mică, cu solzi mărunți, argintii, având gura oblică; obleț; sorean. /alb + suf. ~ișoară
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALBIȘOÁRĂ, albișoare, s. f. 1. (Iht.) Obleț. 2. Albitură (2). 3. Varietate de viță de vie cu struguri albi. – Din alb2 + suf. -ișoară.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALBIȘOÁRĂ s. v. obleț.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
albișori s. m. pl. (dim.) bani
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink