alaș sn [At: LB / Pl: ~uri / E: nct] (Trs) 1 (Aht) Schelă. 2 Adăpost pentru vite. 3 (Îs) -ul firezului Acoperișul ferestrăului.

❍ALAȘ (pl. -șuri) sn. 1 💒 🏠 Podeală, schele, podurile și scările ce se așază pentru zidari ca să poată lucra la ridicarea unei clădiri ¶ 2 Trans. Pătul ¶ 3 Trans. (TRIB.) Adăpost pentru vite la ospătarii [ung. állás].

aláș n., pl. urĭ (ung. állás, id.). Trans. Rar. Șchele, podină.

ALAȘ s. v. eșafodaj, pătul, schelă.

alaș s. v. EȘAFODAJ. PĂTUL. SCHELĂ.

alaș¹, alașe, alașuri, s.n. (reg.) Băutură alcoolică în amestec (de regulă, lichior cu rom). – Probabil der. din alaci „amestecat, împestrițat”.

alaș², alașe, s.n. (reg.; înv.) 1. Schelă de zidărie. ■ Termen general în Maram. Istoric, în prezent ieșit din uz; cu acest sens, atestat și în Maram. din dreapta Tisei, în zona Lăpuș și în toată Trans. 2. Scânduri așezate pe o parte a șurii, pe care se pune la uscat fân sau păstăi (în zona Lăpuș). – Din magh. állás (DA).

alaș¹, alașe, alașuri, s.n. – (reg.) Băutură alcoolică în amestec (de regulă, lichior cu rom). – Probabil der. din alaci „amestecat, împestrițat”.

alaș², alașe, s.n. – (reg.; înv.) Schelă de zidărie (ALRRM, 1971: 249). Termen general în Maramureșul istoric, ieșit din uz. Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). – Et. nec. (MDA); din magh. állás (DA).

alaș¹, -e, -uri, s.n. – Băutură alcoolică amestecată. Lichior cu rom. – Probabil der. din alaci „amestecat, împestrițat”.

alaș², -e, s.n. – (înv.) Schelă de zidărie (ALR 1971: 249). Termen general în Maramureșul istoric, ieșit din uz. – Et. nec.